Biserica din Ungheni moare cu zile
22.11.2001, Cluj-Napoca (Ziua de Ardeal) - Vechi biserici româneşti din Ardeal sunt demolate în ziua de astăzi sub motivul că sunt fie prost construite, fie prea mici pentru comunitatea de credincioşi, fie că nu mai fac faţă cerinţelor impuse de clipa prezentului. Iată motivele invocate de către preoţii parohi din comunităţile ortodoxe în cauză. Autorităţile locale şi centrale nu fac decât să constate, neputincioase, faptul împlinit. Astfel, au dispărut bisericile din Băişoara şi Tritenii de Jos din judeţul Cluj, cea din Vadu Izei – Maramureş, Valea Largă din judeţul Mureş. Moartea altora este doar o chestiune de zile.
Vechea biserică greco-catolică din Ungheni, judeţul Mureş, se adaugă listei negre a lăcaşurilor de cult dărâmate din 1989 încoace. ëncă din martie 1995, sub păstorirea preotului Gheorghe Man, comunitatea ortodoxă din comuna mureşană aminitită s-a hotărât să construiscă o nouă biserică. ën documentaţia trimisă spre avizare tuturor forurilor responsabile, nu era specificat însă faptul că biserica veche se va demola. ëntre timp, în fruntea parohiei a venit un alt preot, părintele Ioan Man, care continuă demersurile începute de confratele predecesor. Astfel, MLPLAT şi Ministerul Culturii şi Cultelor a consimţit fără nici o obiecţie la construirea noii biserici din Ungheni. Ceea ce înseamnă că nu s-a prevăzut nici o clauză specială privind demolarea sau păstrarea vechii biserici. Având deja plătită în avans o parte din costurile construcţiei, parohia ortodoxă a deschis şantierul de construcţie pentru noua clădire a bisericii, după cum a precizat Părintele Man. Astăzi, vechiul lăcaş este înconjurat de zidurile celui nou, care deja acoperă mai bine de o jumătate din înălţimea edificiului. Maniera ciudată adoptată pentru construcţia noii biserici, de a sufoca între ziduri vechiul edificiu, arată că s-a dorit de la bun început demolarea lăcaşului.
Biserica este cel mai vechi lăcaş de cult din Ungheni, construit de românii greco-catolici pe la 1850. Celelalte biserici, romano-catolică şi reformată, ce aparţin etnicilor maghiari, au fost ridicate ulterior. Biserica este preluată în 1948 de către ortodocşi, odată cu interzicerea de către autorităţile comuniste a Bisericii Greco-Catolice. Până la Revoluţie, biserica a fost bine îngrijită (ultima renovare a fost făcută în 1975, pictura şi iconostasul fiind făcute în 1968), autorităţile de atunci fiind foarte severe cu privire la posibilitatea demolării lăcaşului de cult, a specificat preotul orotodox din Ungheni.
Gâlceavă în cimitir
ën 1998, parohia greco-catolică se reînfiinţează. Slujbele sunt ţinute într-o sala de clasă din şcoala comunală. Deşi numără aproape vreo cincizeci de credincioşi, faţa de cei trei mii ortodocşi, după cum a remarcat preotul Ioan Man, conflicte interconfesionale nu au fost, deşi au existat anumite neînţelegeri privind administrarea cimitirului satului. Preotul ortodox reclama faptul că, deşi a permis accesul uniţilor în cimitir, a avut probleme cu unii oameni care îşi sapă mormintele pe unde vor ei, deranjând alte locuri de veci. Când au demarat lucrările propriu-zise ale construcţiei noii biserici ortodoxe, uniţii au înaintat o serie de memorii la Ministerul Culturii şi Cultelor, prin care se reclama faptul că vechiul lăcaş de cult va fi distrus. Deşi biserica figurează pe lista de revendicări a greco-catolicilor (în cadrul Arhiepiscopiei de Alba Iulia şi Făgăraş cu sediul la Blaj), comunitatea unită din Ungheni nu a înaintat nici o cerere în acest sens parohiei ortodoxe de aici, după cum a menţionat Pr. Ioan Man. ën legislatura trecută, problema a ajuns şi pe masa prefectului de Mureş, Dorin Florea fiind de câteva ori prezent la faţa locului. Cum a venit, aşa şi a plecat, problema bisericii din Ungheni rămânând neschimbată. Dialogul dintre cele două comunităţi religioase s-a transformat într-un dialog al surzilor.
Tradiţii ucise
„Dacă exista vreo posiblitate de a ajunge la o înţelegere, poate că aş fi putut face ceva pentru ca uniţii să-şi construiască o nouă biserică”, spunea parohul ortodox, Părintele Ioan Man. Pe de altă parte, comunitatea ortodoxă a optat pentru demolarea vechii biserici unite, deşi se putea găsi în comună un teren adecvat construcţiei noii biserici. Ortodocşii au optat însă pentru demolarea fostului lăcaş greco-catolic, veche mărturie de spiritualitate românească, într-o aşezare în care locuiesc etnici maghiari, ce-şi îngrijesc tradiţia şi vechile mărturii care alcătuiesc istoria locului. (Daniel Sârbu)
