Pastorala de Paşti 2002 a IPS Lucian Mureşan

30.04.2002, Blaj (Catholica) - „Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Cristoase; astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine; Însuţi împreună mă preamăreşte, Mântuitorule, întru împărăţia Ta”. Astfel îşi începe Pastorala de Paşti din anul acesta Mitropolitul Lucian Mureşan al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice. Ziua de „ieri” înseamnă aici „patima, moartea şi punerea în mormânt a Mântuitorului”, înseamnă „sabat, sfârşit de creaţie, odihna Domnului, în care trupul lui Cristos s-a odihnit în mormânt”. „Azi” înseamnă început de creaţie, ziua învierii lui Isus din morţi, Ziua Domnului, prima zi a săptămânii, arată IPS Lucian.

„Cu botezul nostru s-a inaugurat şi în noi acel `azi` al prezenţei lui Dumnezeu”. Citându-l pe Sf. Grigore de Nazianz, Mitropolitul scrie: „Botezul este cel mai frumos şi cel mai minunat dintre darurile lui Dumnezeu … Îl numim dar, har, ungere, luminare, haină de nestricăciune, baie a renaşterii, pecete şi tot ce poate fi mai scump”. Pentru cei înviaţi prin botez, moartea devine o trecere la Viaţă. „Harul primit la botez, sacramentul morţii şi al învierii cu Cristos, nu se reduce numai la ziua botezului; acesta operează, ritmează şi umple întreaga noastră viaţă.”

„Iubiţii mei”, continuă Înalt Preasfinţitul, „prin Înviere Isus intră în gloria cerească a Preasfintei Treimi, de care nu s-a despărţit … Am putea spune că, prin Înviere, Isus ne strecoară pe toţi cei botezaţi în existenţa şi circuitul vieţii trinitare … Realizăm în felul acesta comuniunea cu Acea comunitate de iubire şi de viaţă, care este Sfânta Treime şi care străluceşte pe chipul Bisericii şi al întregii comunităţi umane … Euharistia, pe care o celebrăm în Biserică, îl face pe Cristos prezent, iar pe noi ne face gustători în timp ai veşniciei, beneficiari încă înainte de moarte ai Învierii, pentru că `cine mănâncă din pâinea aceasta va fi viu în veci` (Ioan 6,51)”.

Constatând cât întuneric şi tulburare, câtă nelinişte şi dezolare se întâlnesc încă în lume, Mitropolitul arată că acesta este semnul faptului că „ritmul trecerii de la moarte la viaţă, de la `ieri` la `azi` nu a prins contur în toţi fiii lui Dumnezeu, deşi voinţa Lui este ca lumea să descopere că este iubită de El”. Dintre relele la care asităm astăzi, el enumeră: „uciderea iubirii în inima mamelor şi taţilor care resping sau abandonează copii; o schimonosire a iubirii în cei ce abuzează de propriul trup pentru a-l lăsa târât în degradare, senzualism, erotism, consumism, legalizate chiar; o desfigurare a iubirii înviate în atâtea familii distruse sau invadate de iad; o otrăvire a iubirii în relaţiile dintre fraţi, dintre fraţii diferitelor confesiuni creştine”.

„Totuşi, pentru această lume, de aproape două mii de ani, Cristos aduce Învierea… Zbătându-ne în valurile corupţiei şi ale înşelăciunii, în nava aproape scufundată a vieţii noastre de zi cu zi, nimic nu ne dă speranţă decât învierea lui Isus şi prezenţa Lui între noi”. „Iubiţi fii sufleteşti”, îşi încheie IPS Lucian Mureşan pastorala, „Preacurata Fecioară Maria să ne ajute cu puterea ei de Mamă a Celui răstignit şi înviat ca durerile oamenilor să se transforme în bucurii, întunericul în lumină, răutatea în bunătate, păcatul în har, ura în iubire, moartea în viaţă… Vă întâmpin pe toţi cu salutul bucuriei şi speranţei: Cristos a înviat! Bucuraţi-vă şi nu vă temeţi!”