Ar fi împlinit 90 de ani
05.06.2002, Blaj (Catholica) - Desigur puţini Episcopi în lumea aceasta au lucrat ca măturători. Şi desigur puţini măturători au ajuns Cardinali ai Bisericii Catolice. Acest destin ciudat, pentru care trebuie să „mulţumească” regimului comunist, l-a avut Cardinalul Alexandru Todea, cel care astăzi ar fi împlinit 90 de ani de viaţă.
Alexandru Todea s-a născut la 5 iunie 1912, în localitatea Teleac, judeţul Mureş, unul din cei 16 copii ai părinţilor Gheorghe şi Maria Todea. Studiile teologice le-a început la Academia de Teologie din Blaj, continuându-le la Roma, la Universitatea De Propaganda Fide. A fost hirotonit preot la 25 martie 1939; după ce în 1940 şi-a luat doctoratul în teologie, s-a întors în ţară. A activat ca preot şi ca profesor, din 1945 fiind protopop al Reghinului.
A fost arestat de mai multe ori între 1946 şi 1948 pentru atitudinea pe care a avut-o împotriva ateismului. La 19 noiembrie 1950 a fost consacrat în clandestinitate Episcop, de către Episcopul Iosif Schubert, în capela-baptisteriu a Catedralei Arhiepiscopiei Romano-Catolice „Sfântul Iosif” din Bucureşti, acolo unde în 1999 avea să îl reîntâlnească pe Papa Ioan Paul al II-lea.
La 15 februarie 1952, împreună cu alţi preoţi, a fost judecat şi condamnat la muncă silnică pe viaţă, deşi procurorul îi ceruse în instanţă condamnarea la moarte. În timpul anilor de detenţie a trecut prin penitenciarele Ministerului de Interne din Bucureşti, Sighetul Marmaţiei, Râmnicul Sărat, Jilava, Piteşti, Dej, Aiud, Văcăreşti, Gherla. La penitenciarul de la Sighet, fiind tânăr, a ajuns „şef de măturoi”, după cum spunea el – această „funcţie” i-a permis să ajungă la mai mulţi condamnaţi, şi să le ofere asistenţă spirituală, în special celor pe moarte. A fost eliberat la 4 august 1964, după care s-a întors la Reghin, unde a desfăşurat o intensă activitate pastorală. A înaintat autorităţilor de Stat comuniste peste 30 de memorii, cerând libertatea Bisericii Greco-Catolice.
La 14 martie 1986, în secret, a fost ales de către Episcopii şi Ordinarii Provinciei Mitropolitane de Alba Iulia şi Făgăraş ca Mitropolit al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică; a fost recunoscut şi numit Arhiepiscop de Alba Iulia şi Făgăraş şi Mitropolit al Bisericii Greco-Catolice, de către Papa Ioan Paul al II-lea, la data de 14 martie 1990, iar instalarea la Blaj s-a făcut la 7 octombrie acelaşi an, pe Câmpia Libertăţii.
În Consistoriul din 28 iunie 1991, Papa Ioan Paul al II-lea l-a ridicat la rangul de Cardinal. În 6 aprilie 1992, un accident vascular cerebral îi impietează grav starea de sănătate. După 10 ani, la 22 mai a.c., avea să se stingă la reşedinţa sa din Reghin. Sfântul Părinte i-a transmis prin Nunţiul Apostolic o scrisoare pentru aniversarea de astăzi, care, în mod profetic, a ajuns la el pe când era încă în viaţă.
