De vorbă cu un carmelitan desculţ

16.07.2002, Cluj-Napoca (Catholica) - „Nu vorbesc în româneşte căci mi-e frică”, a spus în româneşte pr. Tarcisio Favoro în timpul conferinţei de presă de astăzi de la sediul Episcopiei de Cluj-Gherla. Cu toate acestea, el vorbeşte bine limba română, şi comută cu uşurinţă între limba sa maternă, italiana, şi limba română. Catholica a avut bucuria să îi ia un interviu, în italiano-română. Pr. Tarcisio Favoro este Superiorul Carmelitanilor Desculţi din România, şi s-a aflat astăzi la Cluj însoţind relicvele Sfintei Tereza de Lisieux.

– Când a venit Ordinul Carmelitanilor desculţi în România?
– Călugării din comunitatea noastră din Bucureşti vin din diferite părţi din Italia. De 30 de ani, comunitatea de acolo are deschisă o misiune în Madagascar, care în anul 2000 era deja bine stabilită, independentă. Superiorul a considerat că este timpul pentru o nouă misiune, şi ne-a propus să alegem între România şi Bulgaria. Am ales România, considerând că ne va fi mai uşor să învăţăm limba, datorită asemănării ei cu limba italiană. Am venit aici de Paşti, în anul 2000. În prezent comunitatea noastră este formată din 4 preoţi italieni şi un postulant român. Comunitatea Surorilor Carmelitane cu viaţă apostolică prezentă în Bucureşti este formată din 3 surori şi o postulantă.

– Care sunt paşii pe care îi prevedeţi pentru a vă întări prezenţa în România?
– În prezent casa noastră se află în Bucureşti, şi activitatea noastră constă în a participa la diverse întâlniri, momente de rugăciune la care suntem invitaţi, pentru a le vorbi tinerilor şi a face cunoscută spiritualitatea carmelitană, al cărei scop este acela de a-l pune pe om în faţa lui Dumnezeu, într-o relaţie de iubire ca între mire şi mireasă. Intenţionăm însă să construim la Snagov o mănăstire unde să locuim şi noi şi unde să putem primi noi vocaţii, o biserică închinată Maicii Domnului şi o casă de reculegere, de întâlnire, unde să putem primi oaspeţi. Am fost întrebaţi de ce nu ne orientăm spre acţiuni caritative, spre a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoi, şi nu spre a construi o nouă mănăstire, un nou lăcaş de cult. Pentru a înţelege motivaţia noastră, am să vă dau un exemplu concret. Dacă o mamă îşi abandonează copilul, dincolo de motivele de ordin financiar trebuie căutat mai în profunzime: ceva s-a rupt în sufletul acelei mame, dacă a fost în stare să renunţe la copilul ei, iar noi nu dorim să ajutăm doar la rezolvarea problemelor financiare, ci şi la vindecarea rănilor sufleteşti.

– Ce înseamnă pentru Ordinul Dvs din România venirea relicvelor Sfintei Tereza?
– Ordinul nostru fiind tânăr în această ţară, pentru noi ar fi fost prea devreme să organizăm un astfel de pelerinaj, deci iniţiativa nu ne aparţine. În general itinerariul în lume al relicvelor Terezei nu este legat de prezenţa noastră în ţara care merge: Tereza călătoreşte independent de noi, uneori chiar merge înaintea noastră. La acest eveniment noi ne-am aliat la iniţiativa fraţilor ioaniţi, în dorinţa de a face cunoscută viaţa acestei Sfinte, carisma ei, mica ei cale, a copilăriei spirituale.

Astfel am pregătit câteva instrumente care să îi ajute pe credincioşi să înţeleagă figura Sfintei şi mesajul ei. Special pentru a fi amplasate în bisericile în care va fi prezentă Sfânta Tereza am pregătit o expoziţie cu 29 de panouri, care prezintă viaţa şi mesajul ei prin fotografii şi explicaţii, şi trei reproduceri de dimensiuni mari ale imaginii Sfintei. Am adus apoi spre vânzare o serie de iconiţe având pe spate rugăciuni sau texte ale Sfintei; două broşuri scrise de pr. Antonio Maria Sicari OCD, în care se regăsesc povestea vieţii Sfintei, şi temele mesajului ei, cu texte din scrierile sale; precum şi cartea „Istoria unui suflet” editată de Surorile Fiicele Sf. Paul de la Bucureşti.

– Vă dorim drum bun în însoţirea relicvelor!
– Mulţumim. Într-adevăr, membri ai Ordinului nostru urmează itinerariul în România al relicvelor Sfintei Tereza. Vom fi pe mai departe la dispoziţia organizatorilor din localităţile pe unde trec cu tot ceea ce putem oferi: cântece, veghe de rugăciune, predici, meditaţii etc.