Papa le aminteşte seminariştilor importanţa mesajului Sfintei Faustina Kowalska

03.03.2003, Vatican (Catholica) - Papa Ioan Paul al II-lea le-a amintit sâmbătă seminariştilor din Seminarul Mare din Roma importanţa mesajului Sfintei Faustina Kowalska – conaţională a sa şi apostol al Milostivirii Divine – în cadrul întâlnirii tradiţionale cu ocazia sărbătorii patroanei seminarului, Sfânta Fecioară a Încrederii.

Seminariştii şi profesorii de la Seminarul Mare din Roma au fost însoţiţi de noul lor rector, Mons. Giovanni Tani, în vârstă de 56 de ani, specialist în drept canonic şi în teologie spirituală. Cu această ocazie, Episcopul Romei le-a împărtăşit seminariştilor diecezei sale câteva dintre amintirile şi experienţele sale din seminarul din Cracovia.

Discursul Sfântului Părinte a fost precedat de un oratoriu compus de maestrul Mons. Marco Frisina, şi inspirat din viaţa şi mesajul Sfintei Faustina. Papa a amintit invocaţia recomandată de tânăra sfântă poloneză: „Isuse, mă încred în tine”. „Acest act de încredere şi de abandonare în iubirea lui Dumnezeu este simplu, dar profund”, le-a mărturisit Suveranul Pontif celor prezenţi. El constituie un punct de sprijin fundamental pentru om, deoarece este capabil să transforme viaţa acestuia.

În nelipsitele încercări şi dificultăţi ale vieţii, ca şi în momentele de bucurie şi de entuziasm, încredinţarea în mâinile Domnului dă pace sufletului, îl conduce la recunoaşterea primatului iniţiativei divine şi deschide spiritul spre caritate şi spre adevăr.

„În inima lui Cristos – a continuat Papa – află pace cel care este înfricoşat de crucile vieţii; dobândeşte alinare cel lovit de suferinţă şi de boală; experimentează bucuria cel care se simte apăsat de nesiguranţă şi de teamă, pentru că inima lui Cristos este abis de mângâiere şi de iubire pentru cel care aleargă la El cu încredere”.

La sfârşitul discursului său, Episcopul Romei, vorbind liber, a evocat anii săi de seminar în clandestinitate. „În timpul războiului – a spus Papa, citat de Radio Vatican -, al ocupaţiei naziste, în Polonia, la Cracovia, erau închise toate seminariile. Cardinalul Sapieha, Episcop de Cracovia, organizase un seminar clandestin, iar eu aparţineam acestui seminar clandestin, am putea spune, din `catacombe`. Eram muncitor. Mergeam în uzină pentru tura mea de opt ore, şi ziua şi noaptea. Luam cu mine câteva cărţi, iar colegii mei muncitori îmi spuneau: `Noi te vom ajuta. Poţi să dormi puţin, vom încerca noi să supraveghem şi locul tău”.

Seminarul Roman, fondat în 1565, se afla iniţial în sediul Colegiului Roman, fondat de Sfântul Ignaţiu de Loyola în 1551 şi administrat de iezuiţi până la suprimarea Societăţii lui Isus din 1773. Ulterior a avut diferite sedii în palatele din Roma, sub numele de Seminarul Roman, până când a fost stabilit sediul definitiv în apropierea Bazilicii San Giovanni in Laterano.

Actuala Capelă este dedicată Sfintei Fecioare a Încrederii care, conform arhivelor seminarului, a devenit Patroana Colegiului Pontifical în 1837, în urma votului formulat în timpul unei teribile epidemii de holeră.