Exerciţii Spirituale în Vatican (II): „Dumnezeu, îndrăgostit de omenire”

12.03.2003, Vatican (Catholica) - În a doua zi de Exerciţii Spirituale în Vatican, Mons. Angelo Comastri, Arhiepiscop al Sanctuarului marian din Loreto, a continuat meditaţiile pe tema „Dumnezeu este iubire”, ilustrând prin alte exemple biblice faptul că Dumnezeu a intrat în istoria omenirii şi a făcut cunoscut chipul său, pentru că este îndrăgostit de omenire. Radio Vatican a publicat din nou câteva fragmente din aceste meditaţii:

„Noi am descoperit că în timp ce Dumnezeu străbate căile oamenilor, face cunoscut un chip pe care nu ni l-am fi putut imagina vreodată, un chip al bunătăţii, gingăşiei, al milostivirii infinite. Este minunat dialogul dintre Dumnezeu şi Moise. Acesta, atunci când este chemat de Domnul, prezintă o mie de obiecţii, pentru că încearcă să scape de vocaţie, să scape de chemarea Domnului. În acel dialog minunat dintre Dumnezeu şi Moise apare o rază de o lumină deosebită, deoarece Moise la un moment dat spune: `Iată, eu mă voi duce la fiii lui Israel şi le voi zice: Dumnezeul părinţilor m-a trimis la voi… Dar de-mi vor zice: Cum îl cheamă, ce să le spun?`. Atunci Dumnezeu dă acel răspuns care pentru mulţi este o enigmă, în timp ce, citit bine şi în lumina contextului, conţine o rază de lumină strălucitoare. Dumnezeu spune: `Aşa să spui fiilor lui Israel. Cel ce este m-a trimis la voi`.

Pare un joc de cuvinte, dar sensul se înţelege când aceste cuvinte sunt citite în originalul ebraic. În limba ebraică verbul `a fi` nu are semnificaţia abstractă pe care o are pentru noi occidentalii astăzi. În limba ebraică verbul `a fi` înseamnă `a fi aici`, `a fi alături`. Deoarece pentru semit o persoană este numai dacă se află alături. Dacă nu e alături este ca şi cum nu ar exista…

Aşadar Dumnezeu vrea să-i spună lui Moise: `Moise, eu sunt cel care este mereu alături. Eu sunt cel care s-a legat sufleteşte de voi, de tine, de Avram, de Isac, de Iacob. Eu sunt aşadar un Dumnezeu care iubeşte`. Acesta este sensul revelaţiei lui Dumnezeu. Tot Moise, într-un moment aş zice dramatic al vocaţiei sale, îi spune Domnului: `Arată-mi slava ta`. A-şi arăta slava înseamnă a-şi face cunoscut chipul. Domnul i-a răspuns lui Moise: `Ascultă Moise, nu poţi vedea faţa mea, pentru că dacă vezi faţa mea, dacă m-ai vedea faţă în faţă, s-ar termina cu tine. Când vezi infinitul, ce altceva poţi să faci? S-a terminat. Tu acum nu poţi să vezi decât spatele meu`. Şi urmează pagina aceea minunată a Teofaniei, când Dumnezeu îl aşează pe Moise într-o peşteră, apoi îi pune mâna înaintea ochilor. Moise nu poate vedea când trece Dumnezeu, şi numai când Dumnezeu a trecut poate să vadă spatele lui. Cum e spatele lui Dumnezeu?

Aşadar ce putem să vedem din Dumnezeu de pe acum?… Ne spune imediat. Când Moise insistă: `Spune-mi numele`. Domnul spune: `Eu sunt Domnul milostiv şi credincios`. Acesta este numele lui Dumnezeu. Aceasta este revelaţia lui Dumnezeu. Iar în istoria mântuirii aflăm că milostivirea lui Dumnezeu se loveşte mereu de infidelitatea omului: Dumnezeu îl iubeşte pe om, dar omul se plictiseşte de Dumnezeu; Dumnezeu este asemenea unui mire îndrăgostit de omenire, dar această omenire este o mireasă foarte schimbătoare, o mireasă capricioasă. Ba chiar, profeţii vor ajunge să spună: `E o desfrânata`.

Şi cine poate iubi o desfrânată? … Ei bine, iată marea veste: Dumnezeu rămâne fidel. Dumnezeu este milostiv şi credincios. Osea a scris pagini încântătoare tocmai despre acest lucru. Iar povestea lui Osea devine o paradigmă, ce relatează povestea relaţiei dintre Dumnezeu şi omenire. Pentru Osea este ca şi cum Dumnezeu ar fi vrut să spună poporului său, dar şi întregii omeniri: `Vedeţi, povestea mea e ca cea a lui Osea. Osea a avut mireasă o femeie infidelă, o femeie desfrânată. Dar aceasta mi s-a întâmplat şi mie, şi mie care sunt Dumnezeul vostru. Eu iubesc foarte mult omenirea, iar omenirea nu e fidelă. Şi totuşi, continui să o iubesc şi continui să o provoc cu iubirea mea fidela`. La un anumit moment profetul Ieremia spune: `Însă această poveste – fidelitate şi infidelitate – se va sfârşi, căci va veni vremea în care Dumnezeu va face un legământ nou. Ne va lua inima de piatră şi ne va da o inimă de carne`. De-acum este deja vestit marele eveniment al întrupării, al venirii Fiului lui Dumnezeu.”