Actriţa Lindsay Younce în rolul Sfintei Tereza

22.05.2003, Roma (Catholica) - Producătorii unui film despre viaţa Sfintei Tereza speră că acesta va duce la o revigorare a filmului catolic. „Thèrése” a fost vizionat deja de Episcopii catolici din SUA, în luna februarie, şi de Curia Romană, în luna mai.

Pentru a afla mai multe despre acest film atât de aşteptat (care va fi lansat pentru publicul larg abia în toamna acestui an), Zenit i-a luat un interviu actriţei Lindsay Younce, cea care o interpretează pe Sf. Tereza. Younce a absolvit Universitarea George Fox din Oregon şi recent s-a convertit la catolicism.

– Ce va atras mai întâi la film?
– Am auzit pentru prima oară de Sf. Tereza atunci când relicvele ei au ajuns în Canada, mai precis în Vancouver. Apoi am citit fragmente din „Istoria unui suflet” şi am fost impresionată de înţelepciunea şi de vârsta ei: o înţelegere atât de profundă a iubirii lui Dumnezeu, şi totuşi aşa de tânără! Am dorit iniţial să joc un rol secundar în film. După ce am citit însă replici ale Celinei, sora Terezei, am fost chemată să citesc replici din rolul Terezei. Cred că cu toţii ne-am simţit aleşi pentru proiect. Actorii, toţi, suntem mici, şi am fost implicaţi în ceva mai grandios decât ne imaginam.

– V-a intimidat ideea să daţi viaţă într-un film unei Sfinte? Ce credeţi că a fost cel mai dificil?
– M-a intimidat. Cred că de fiecare dată când trebuie să joci rolul cuiva care este fie foarte rău, fie foarte bun, e dificil deoarece doreşti ca spectatorii să se conecteze la rol; iar această dorinţă este cu atât mai mare în cazul Terezei. Mesajul ei a fost că nu trebuie să fi faimos sau cineva mare pentru a fi Sfânt, că poţi să fi o persoană normală. Am urmărit astfel să îi dau o faţă cât mai umană rolului.

– Cum v-aţi pregătit pentru rol? Aţi citit scrierile Sfintei Tereza?
– Am citit şi recitit „Istoria unui suflet” şi „Ultima conversaţie”, precum şi documentele canonizării ei, şi scrisorile ei. De fapt am citit tot ce mi-a căzut în mână, despre ea.

– Cum v-a afectat propria credinţă interpretarea acestui rol?
– Convertirea mea la catolicism a început înainte de filmări, dar pot spune că abia după terminarea filmului procesul a luat cu adevărat sfârşit. Cred că cunoaşterea Terezei m-a pus în contact cu numeroase aspecte ale credinţei catolice despre care nu ştiam, în special cu bucuria care vine din suferinţa pe care i-o oferi ca dar lui Dumnezeu. O ceri, te bucuri în ea şi poate deveni acel mic lucru pe care să îl oferi în fiecare zi.

Relaţia Terezei cu sora Augustine, călugăriţa pe care îi era dificil să o iubească, m-a impresionat în mod particular, gândindu-mă la oamenii din viaţa mea pe care îmi vine greu să îi iubesc. Încerc să îmi amintesc cum se comporta ea cu sr. Augustine şi cum făcea eforturi să îşi arate iubirea, chiar dacă îi era greu.

– Care vi s-a părut aspectul cel mai intrigant ori surprinzător la Tereza? Care este greşeala cea mai frecventă pe care o fac oamenii gândindu-se la Tereza?
– Cred că cel mai surprinzător la ea este tinereţea, o tinereţe pe care a păstrat-o întreaga ei viaţă. Credem adesea că Sfinţii sunt persoane care au avut toată viaţa imaculată. Tereza a trecut prin transformări, încă de mică. A fost răsfăţată, lucrurile se făceau după voia ei, oamenii îi făceau pe plac şi era favorita tuturor, mai ales a tatei. Tereza a trebuit să înveţe cum să iasă din această stare: a fost o fetiţă curajoasă.

Adesea uităm că unul dintre principalele lucruri pe care ea vroia ca oamenii să îl înţeleagă este că suntem imperfecţi şi că trebuie să ne acceptăm imperfecţiunile. Tereza a fost imperfectă, a trăit momente de descurajare şi a trăit mult timp fără să fie consolată. Şi noi trăim adesea neconsolaţi, şi este important să înţelegem faptul că şi Sfinţi mari ca Tereza au trecut prin perioade grele, fără speranţe şi bucurii. O vedem ca pe o fiinţă dulce, dar a avut multe de îndurat la viaţa ei. Cred că din exemplul ei putem înţelege că a fi Sfânt stă în puterile noastre.

– Care este mesajul pe care Tereza îl transmite tinerelor de astăzi?
– Cred că înţelegerea ei asupra iubirii divine şi dragostea ei pentru Isus Cristos pot să marcheze vieţile femeilor de astăzi. Oricare ar fi vocaţia pe care ţi-o descoperi – soţie, mamă, călugăriţă – în fiecare din aceste vocaţii există momente de bucurie, dar vocaţia principală este iubirea. Dacă poţi învăţa să îţi sacrifici voinţa pentru altul, fie el soţul tău, sora de ordin călugăresc, copilul sau oricine din viaţa ta, atunci ai învăţat cum să iubeşti pe Domnul şi cum să îi slujeşti.

Astăzi, femeilor li se impune ca model să arate şi să acţioneze astfel încât să placă ochiului, şi nu în mod necesar spiritului. Cred că mesajul şi exemplul Terezei este moda veşnică a „frumuseţii care vine din interior”.