„Am venit aici să `ţes` Cuvântul lui Dumnezeu”

08.08.2003, Oradea (Catholica) - Organizatorii acestei ediţii a Întâlnirii Naţionale a Tineretului Catolic din România l-au invitat pe preotul italian Francesco Farronato să ţină catehezele pentru tineri. Pr. Farronato este preot din Dieceza de Padova (Italia), absolvent al Facultăţii de Teologie şi al Facultăţii de Litere, şi predă literatură italiană şi istoria artei la Liceul Clasic al Seminarului Minor din Padova.

În plus, părintele conduce săptămânal în Italia emisiuni radiofonice de explicare a lecturilor liturgice (`Un ocean de tăcere`/`Firmituri sărace din pâinea de sărbătoare`), precum şi un ciclu de comentarii spirituale la scrisorile Sf. Paul. Catholica i-a luat pr. Farronato un interviu pe care vi-l prezentăm în continuare.

– Primul lucru pe care aş vrea să-l spun e că sunt foarte mulţumit că mă aflu aici, şi pentru că mă aflu aici pentru a realiza lucrul pentru care am fost chemat, adică, să „ţes” Cuvântul lui Dumnezeu. Pentru că după părerea mea, Cuvântul lui Dumnezeu este suflul fiecărui suflet, e izvorul oricărui vis, e ţinta cea mai înaltă la care poate ajunge orice proiect uman. De aceea, mă aflu aici pentru a mări ceea ce este visul meu, suflul meu, proiectul meu personal, şi să-l văd că devine visul, proiectul, suflul atâtor tineri.

Aşadar, nu mă simt „exploatat”, mă simt „multiplicat”, nu mă simt, ca să zic aşa, blocat în program, mă simt foarte liber, foarte liber pentru un har care descopăr şi eu că este cu adevărat original, dincolo de toate aşteptările, dincolo de ceea ce puteau fi chiar şi proiectele, planurile cu care soseam pentru prima oară în România. Sunt mulţumit că mă aflu aici, sunt mulţumit de cea am făcut şi chiar de faptul că m-am exprimat aşa cum m-am exprimat, şi sunt convins că totul este harul lui Dumnezeu.

– Aşadar sunteţi pentru prima oară în România…
– Da. Dar îl cunoşteam dinainte pe Cristian (pr. Cristian Sabău – n.n.) şi alţi clerici români care mai apoi au devenit preoţi şi care au studiat la Seminarul din Padova, şi-l cunoşteam şi pe Ciprian de la Iaşi care a locuit în parohia unde lucrez eu. Ne-am legat printr-o relaţie foarte simplă, foarte umană, o relaţie reciprocă. Şi cu Cristian, care a „devorat” multe din transmisiunile mele radiofonice, m-a întrebat o grămadă de lucruri… De aceea există această sintonie între noi, nu doar o sintonie în gândire, dar mai ales existenţială, de relaţie.

– Înainte de a veni în România aveaţi o anumită imagine despre Biserica Catolică română. Acum imaginea este aceeaşi sau s-a schimbat?
– Este o Biserică pe care înainte nu am încercat niciodată să o aprofundez, nici din explorările care puteau să se ivească din relaţia cu Cristian ori cu Ciprian, sau cu vreun altul. Sunt aici, şi mă aflu într-o realitate care, după părerea mea, este, pe de o parte, foarte frumoasă, pentru că prezintă multe diversităţi, multe caracteristici, dar şi o posibilitate mare de confuzie între lucruri. Vă admir pentru ceea ce reuşiţi să spuneţi, pentru ceea ce reuşiţi să fiţi, pentru ceea ce sunteţi.

– Ce impresie v-au făcut tinerii catolici români în aceste zile?
– Încă din prima dimineaţă am simţit permanent că tinerii cer ca cel care vorbeşte să se adreseze inimii, în sensul relaţiei cu Dumnezeu. De exemplu, în dimineaţa aceasta am observat tăcerea care cuprinsese întregul stadion, care lua persoanele şi le încredinţa în mâna mea pentru a le putea transmite Cuvântul lui Dumnezeu. Şi asta nu jucându-ne cu sentimentele, ci numai cu ceea ce reprezintă originalitatea Cuvântului lui Dumnezeu recitat, ascultat, a Cuvântului lui Dumnezeu care pătrunde în viaţa lor.

– Ce le-aţi recomanda preoţilor responsabili cu catehizarea tinerilor?
– Să devină experţi ai Cuvântului lui Dumnezeu, să scoată toată forţa spirituală conţinută în Cuvântul lui Dumnezeu, să scoată în evidenţă toată înţelepciunea din Cuvântul lui Dumnezeu. Să se încreadă mai puţin în tehnici, în programe, şi să-şi pună încrederea în ceea ce este inspirat de experienţele foarte personale, dar foarte puternice, pe care Duhul le rezervă fiecăruia dintre noi şi, desigur, şi pentru Biserica din România care, după experienţele de suferinţă face paşi înainte, trăieşte o experienţă particulară şi o viaţă care trebuie să dea o mărturie deplină.

Sunt sigur că veţi reuşi, dar tentaţia este mare, pentru că înainte se ştia unde este duşmanul – comunismul -, dar acum tentaţia e foarte subtilă: e bunăstarea, consumismul. Şi este mult mai tentant, implică mai mult, este mult mai mascată. Cuvântul lui Dumnezeu are capacitatea de a ne avertiza tocmai asupra acestor pericole deosebite.

Aşadar, să se îndrăgostească de Cuvântul lui Dumnezeu.

– Vă rugăm să le adresaţi un cuvânt tinerilor care nu au putut veni aici, la Oradea, dar care urmăresc evenimentul prin intermediul internetului.
– Cuvântul ar putea fi luat din Biblie: „Priviţi spre el şi feţele voastre vor fi luminate”. Dumnezeu este multiplicatorul umanităţii noastre. Dumnezeu este mult mai uman decât oricare dintre noi. Nu trebuie să ne temem de Dumnezeu; poate că trebuie să ne temem de noi înşine.

– Vă mulţumim foarte mult pentru interviu şi pentru prezenţa dumneavoastră în mijlocul nostru aici, la Oradea.