Diviziunile dintre creştini trebuie depăşite

15.11.2004, Vatican (Catholica) - Sâmbătă după-amiaza, în Bazilica din Vatican, Papa a prezidat Vesperele cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a promulgării decretului „Unitatis redintegratio” al Conciliului Vatican II. Printre participanţi s-au numărat Cardinali, Episcopi şi delegaţi ai altor Biserici şi comunităţi ecleziale, precum şi credincioşi ai Diecezei de Roma. După ce a subliniat că punerea în practică a decretului „a fost, de la început, una dintre priorităţile” pontificatului său, şi că unitatea ecumenică „este conformă dorinţei Domnului nostru Isus Cristos, care a dorit să fie o Biserică”, Papa Ioan Paul al II-lea a subliniat faptul că „cu toţii suntem chemaţi să ne rugăm şi să acţionăm pentru unitatea discipolilor lui Cristos”.

„În zilele noastre”, a spus el, „suntem martori ai creşterii unui umanism eronat, lipsit de Dumnezeu, şi vedem cu mare tristeţe cum lumea este afectată de numeroase conflicte. În această situaţie, Biserica este chemată să fie cu atât mai mult un semn şi un instrument de unitate şi reconciliere cu Dumnezeu şi între oameni.” Sfântul Părinte a mai afirmat că „vremurile noastre tânjesc după pace. Biserica, semn şi instrument credibil al păcii lui Cristos, trebuie să se angajeze pentru depăşirea diviziunilor dintre creştini şi trebuie să fie tot mai mult o mărturisitoare a păcii pe care Cristos o dă lumii”. După ce a subliniat paşii care au fost făcuţi în direcţia unităţii creştine în ultimii 40 de ani, Papa a afirmat că „cu ajutorul lui Dumnezeu, numeroase diferenţe şi neînţelegeri au fost depăşite, dar există încă multe obstacole de-a lungul drumului. Uneori prejudecăţile şi neînţelegerile continuă să existe, precum şi o încetineală în gesturi şi o împietrire a inimilor, dar mai ales diferenţe de credinţă ce au cel mai adesea de a face cu Biserica, cu natura ei, cu slujirile ei.” În plus, a continuat Papa, „există noi diviziuni ce apar în domeniul eticii”.

Papa a spus că, în ciuda faptului că drumul „este lung şi dificil”, trebuie să nu ne pierdem speranţa. „Să facem ceea ce ne stă în putinţă, începând de acum, ne poate ajuta să creştem în unitate şi ne dă entuziasmul de a depăşi dificultăţile. […] Unitatea Bisericii Una, care există deja în Biserica Catolică şi care nu poate fi nicicând pierdută, ne garantează faptul că, într-o zi, unitatea tuturor creştinilor va deveni realitate. Nu există ecumenism adevărat fără o convertire interioară şi fără purificarea memoriei, fără trăirea cu sfinţenie a vieţii, după Evanghelie, în special fără rugăciune asiduă şi intensă, care să fie ecou al rugăciunii lui Isus ca toţi să fie una.”