Episcopul Grigorie Maior omagiat la Satu Mare
17.04.2005, Satu Mare (Catholica) - În zilele de 14 şi 15 aprilie, la Satu Mare a fost omagiat episcopul greco-catolic Grigore Maior, de la a cărui naştere se împlinesc 290 de ani iar de la trecerea la cele veşnice 220 ani. În după-amiaza zilei de 14 aprilie, la biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” a fost celebrată Sfânta Liturghie în memoria arhiereului blăjean. Oficiul, pontificat de Înaltpreasfinţia Sa Lucian Mureşan, întâistătător al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, a reunit la masa altarului pe Preasfinţia Sa Ioan Şişeştean, episcopul Maramureşului, pr. vicar Ioan Fărcaş, protopop al Blajului, pr. Dumitru Roman, protopop de Satu Mare, numeroşi preoţi din eparhia Maramureşului. A asistat Excelenţa Sa Jenő Schönberger, episcop de Satu Mare. În cuvântul de învăţătură, după referiri la perioada postului, a cărui a cincea săptămână o petrece Biserica răsăriteană, Mitropolitul Lucian spunea: „De ce comemorăm pe episcopul Grigorie Maior la Satu Mare? Pentru că localitatea Sărvad, din vechiul comitat al Solnocului de Mijloc, se află pe teritoriul judeţului Satu Mare. Aici s-a născut, acum 290 de ani, Gavrilă Maior, care în călugărie şi-a luat numele de Grigorie. Episcopul întemeietor, Inocenţiu Micu l-a trimis la studii de filozofie şi teologie la Roma. După ce a fost hirotonit preot, în anul 1747 se aşează la Blaj, unde intră în mănăstirea „Sfintei Treimi”. Aici predă, la şcolile deschise de episcopul Petru Pavel Aron, „limbile şi ştiinţele”. La 27 octombrie 1772 a fost numit episcop, „de care lucru foarte s-a bucurat toată românimea din Ardeal” pentru că „între vlădicii româneşti se poate asemăna cu adevăratul părinte al românilor, Ioan Inochentie Liber Baron Clain”. La hirotonia întru arhiereu, în biserica curţii imperiale din Viena, la 23 aprilie 1773, a participat împărăteasa Maria Tereza şi împăratul Iosif al II-lea, împărăteasa oferindu-i o cruce pectorală şi inelul, fiind numit consilier intim, primul român care a purtat titlul de Excelenţă.
Ceea ce dă strălucire perioadei păstoririi Bisericii Greco-Catolice ardelene este zelul său misionar şi marea sa râvnă pentru consolidarea Sfintei Uniri. El însuşi consemna că, numai în primii doi ani de păstorire „pot număra ca la cinci sute de sate întoarse la Unire”. Se stinge din viaţă în mănăstirea din Alba Iulia, în februarie 1785, iar corpul neînsufleţit a fost aşezat în cripta bisericii din curtea palatului episcopal, de unde a fost mutat în cripta bisericii fostului Institut al Recunoştinţei, unde sa găseşte şi astăzi. De la trecerea sa în veşnicie s-au împlinit 220 ani.”
A doua zi, 15 aprilie, la Casa de Cultură a Sindicatelor din Satu Mare s-a desfăşurat simpozionul omagial „Grigore Maior – ierarh şi cărturar al românilor transilvăneni”. Organizat de Universitatea de Vest „Vasile Goldiş” Arad, filiala Satu Mare – care a aniversat astfel 15 ani de existenţă, în colaborare cu protopopiatul greco-catolic Satu Mare şi cu autorităţile locale, simpozionul s-a bucurat de prezenţa, binecuvântarea şi cuvântul de salut al Mitropolitului Bisericii Române Unite, Lucian Mureşan, al episcopului locului, PS Ioan Şişeştean şi al episcopului de Oradea, PS Virgil Bercea. Tot în deschidere au luat cuvântul prefectul judeţului Satu Mare, ing. Radu Bud; preşedintele Consiliului Judeţean, ec. Ştefan Szabo, primarul Municipiului, ing. Iuliu Ilyes, dl. senator prof. univ. dr. Aurel Ardelean, rector al Universităţii „Vasile Goldiş” Arad. Au conferenţiat prof. univ. dr. Camil Mureşan, membru al Academiei Române (Situaţia din Imperiul Habsburgic în perioada păstoririlor lui Atanasie Rednic şi Grigorie Maior), pr. prof. univ. dr. Ioan Bota (Episcopul Grigore Maior, apărătorul intereselor vitale ale naţiunii), prof. univ. dr. Gheorghe Pop (Episcopul Grigorie Maior – restaurator al Unirii şi al operei de educaţie), conf. univ. dr. Bujor Dulgău, dr. Cornel Grad, dr. Ioan Ciocian, drd. George Vulturescu (Grigorie Maior în conştiinţa sătmărenilor). Corespondenţă semnată de Alexandru Petărlecean.
