Retrocedarea Bisericii Sf. Vasile cel Mare din Bucureşti

12.06.2005, Bucureşti (Catholica) - Sâmbătă, în publicaţia România liberă a apărut un articol despre retrocedarea bisericii greco-catolice din strada Polonă, nr. 50, din Bucureşti. Articolul aminteşte că biserica Sf. Vasile este primul lăcaş de cult pe care românii ardeleni au putut să-l construiască în capitala României, încă înainte de Primul Război Mondial. În biserica lor au slujit de-a lungul timpului patru Episcopi martiri. Este vorba de Episcopul Demetriu Radu, ucis într-un atentat cu bombă pus la cale de comunişti la Senatul României (pe 8 decembrie 1920), şi de Episcopii Vasile Aftenie, Tit Liviu Chinezu şi Ioan Bălan, decimaţi în temniţele comuniste, scrie autorul articolului, Mihai Vlad.

O comunitate greco-catolică este atestată în Bucureşti încă înainte de anul 1800. Parohia Sf. Vasile fiinţează ca persoană juridică din anul 1829. Nu avea un lăcaş propriu de cult, de aceea folosea capela romano-catolică din str. Călăraşi. În anul 1893, în timpul pastoraţiei viitorului Episcop Demetriu Radu, pe atunci paroh al românilor uniţi din Bucureşti, a fost cumpărat terenul din strada Polonă nr. 194 (actualmente nr. 50), destinat construcţiei unei biserici. Achiziţia s-a făcut pe numele Bisericii Romano-Catolice, deoarece autorităţile nu doreau ca Biserica Română Unită să deţină proprietăţi în Regatul Român. În anul 1909, de Sf. Constantin şi Elena, Arhiepiscopul Raymund Netzhammer a sfinţit piatra fundamentală, asistat fiind de parohul greco-catolicilor din Bucureşti, viitorul Episcop de Lugoj, dr. Ioan Bălan. În ziua de Sf. Nicolae, după doar 7 luni, Arhiepiscopul Netzhammer, sub jurisdicţia căruia se aflau greco-catolicii din Bucureşti, a sfinţit frumoasa biserică construită după planurile arhitectului Nicolae Ghica-Budeşti. Acesta a folosit drept model biserica Sf. Nicolae, construită de Ştefan cel Mare la Hârlău.

După ce au întârziat cât au putut autorizarea construcţiei, autorităţile au impus drept condiţie pentru zidirea bisericii, faptul ca edificiul să nu fie ridicat la stradă, ci în curte. De aceea Biserica Sf. Vasile a fost construită la o distanţă de 30 de metri de stradă. La finanţarea lucrărilor au contribuit credincioşii greco-catolici din Bucureşti, Mitropolia Blajului, precum şi Arhiepiscopia Romano-Catolică de Bucureşti. Cu o sumă importantă (100.000 de coroane) a contribuit fostul paroh, Demetriu Radu, devenit Episcop de Oradea Mare. După Primul Război Mondial, odată cu înfiinţarea Protopopiatului Greco-Catolic de Bucureşti, trecut sub jurisdicţia Blajului, biserica a devenit reşedinţă protopopială. Din 1940, anul înfiinţării Vicariatului pentru Bucureşti şi Vechiul Regat, biserica a fost ridicată la rangul de Catedrală. Aici a funcţionat, până la arestarea sa de către Securitate, la 28 octombrie 1948, episcopul Vasile Aftenie.

Imediat după decembrie 1989, credincioşii greco-catolici din Bucureşti au reînfiinţat parohia Sf. Vasile cel Mare, solicitând totodată restituirea bisericii lor. Ierarhii ortodocşi au promis iniţial restituirea, însă încurajaţi fiind de autorităţile statului să nu recunoască dreptul credincioşilor uniţi asupra bisericii Sf. Vasile, şi-au schimbat poziţia şi nu au mai recunoscut cele promise. Toate acestea s-au întâmplat cu toate că la mică distanţă se găsesc şase biserici ortodoxe. În ianuarie 1992 Parohia Greco-Catolică Sf. Vasile cel Mare a început un proces la Judecătoria Sectorului 1, proces care nu s-a finalizat nici până în prezent, parcurgând de mai multe ori etapele procesuale fond-apel-recurs. Toate instanţele care s au pronunţat până acum, au evitat să judece fondul cauzei şi au adoptat soluţii pe cale de excepţie, prin al căror conţinut s-a negat dreptul reclamantei de acces la justiţie. S-a afirmat, de exemplu, că reclamanta nu are dreptul de a se adresa justiţiei întrucât credincioşii parohiei Sf. Vasile din str. Polonă aparţin în majoritate cultului ortodox (în sensul că în imobilele din jurul bisericii locuiesc mai mulţi ortodocşi decât greco-catolici). Instanţele au mai afirmat că această cauză depăşeşte atribuţiile puterii judecătoreşti, singura competentă a decide fiind o comisie mixtă alcătuită din cele două părţi aflate în litigiu. Procedurile judiciare continuă în faţa Tribunalului Bucureşti, după ce Curtea de Apel a respins în recurs această ultimă excepţie, afirmând competenţa instanţelor de judecată şi trimiţând cauza spre rejudecare la Tribunal.

După nouă ani de procese în România, aminteşte la final de articol Mihai Vlad, în ianuarie 2001 Parohia Greco-Catolică Sf. Vasile s-a adresat Curţii Europene a Drepturilor Omului, invocând încălcarea drepturilor garantate în articolele 6, 9, 13, 14 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, precum şi a articolului 1 din Protocolul 1 adiţional la Convenţie. Cauza a fost înregistrată sub numărul 65965/2001, iar pronunţarea Curţii este iminentă. În aceste condiţii, pe 2 iunie 2005, într-o întâlnire avută cu premierul Tăriceanu şi cu Ministrul Cultelor, Mona Muscă, Patriarhul Teoctist a reafirmat intenţia Bisericii Ortodoxe de a restitui biserica Sf. Vasile proprietarului ei de drept.