Sinodul Episcopilor: Omul inventează ritualuri şi simboluri
06.10.2005, Vatican (Catholica) - Astăzi, 6 octombrie, în cea de-a şaptea Sesiune Generală a Sinodului Episcopilor, începută la 4:30PM, a luat cuvântul printre alţii Cardinalul Godfried Danneels, Arhiepiscop de Malines-Bruxelles, preşedintele Conferinţei Episcopale din Belgia. „Sinodul Euharistiei are două obiective. În primul rând cu toţii dorim să reflectăm şi să studiem mai în profunzime cunoştinţele noastre despre bogăţia misterului Euharistiei pentru a o iubi şi a o celebra mai bine. Al doilea obiectiv al acestui Sinod este să facem ca aceste bogăţii să prindă rădăcină într-o cultură post-modernă, care, din anumite privinţe, nu îi este favorabilă Euharistiei”, a spus prelatul.
„Cultura noastră este plină de paradoxuri. O tendinţă opusă stă ascunsă în spatele dimensiunii negative a culturii: pentru omul contemporan, percepţia invizibilului este dificilă, Şi totuşi, există câte ceva interesant pentru fiecare, dincolo de orizont, dincolo de ce este palpabil, raţional, eficient şi productiv. În plus, omul contemporan este o fiinţă a acţiunii, dar înăuntrul lui se află şi o mare sete de gratuit, de dar. Nu îi plac ritualurile deoarece sunt repetitive şi monotone… dar cu toate acestea îşi inventează propriile ritualuri, tot timpul. Escatologia creştină pare uitată şi greşit înţeleasă, dar totuşi nu a existat niciodată o astfel de sete pentru o lume mai bună şi o nevoie mai mare de speranţă.”
„Deşi simbolismul Liturghiei Euharistice nu este nici bine perceput şi nici apreciat, nu putem să spunem că cultura de astăzi ar fi oarbă la simboluri. Îşi inventează unele noi în fiecare zi. De asemenea este adevărat că omul contemporan tinde să fie manipulativ şi posesiv, dar există şi o anumită generozitate fără graniţe (să ne gândim la tsunami). Omul contemporan vrea să se mişte, iar liturgiile noastre au devenit adesea foarte active, chiar activiste. Dar am uitat că mulţi dintre contemporanii noştri sunt cu adevărat însetaţi de tăcere. Poate că am înţeles greşit sensul la actuosa participatio, ce implică şi tăcere în faţa misterului. Toate aceste elemente ale culturii noastre conduc, în sine, la seminţele unei evanghelizări a culturi noastre, a unei mai bune evanghelizări, prin însăşi celebrarea liturgică. Aceasta este de fapt prima evanghelizare.”
