Dumnezeu să ne găsească inimile deschise
25.12.2005, Vatican (Catholica) - Sfântul Părinte a celebrat Liturghia din noaptea de Crăciun în Bazilica Vaticană. În timpul cântării „Gloria”, copii din cinci continente au aşezat flori în faţa imaginii Pruncului Isus. După lectura Evangheliei, Papa Benedict al XVI-lea a susţinut predica, indicând calea de cunoaştere a lui Dumnezeu, care „nu este o singurătate eternă ci de fapt un cerc de iubire şi de dăruire reciprocă. […] Dumnezeu este atât de bun încât poate renunţa la splendoarea sa divină şi să vină într-un staul, pentru ca noi să îl putem găsi, pentru ca bunătatea Sa să ne poată atinge, să ni se dea nouă şi să continue să lucreze prin noi. Acesta este Crăciunul: `Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut!` Dumnezeu a devenit unul dintre noi, pentru ca noi să putem să fim cu El şi să devenim ca El. A ales ca un semn Copilul întins în iesle: astfel este Dumnezeu. Astfel ajungem noi să îl cunoaştem”.
Papa s-a concentrat apoi asupra cuvântului „lumină”: „Oriunde gloria lui Dumnezeu apare, lumina se răspândeşte prin lume. Sfântul Ioan ne spune că `Dumnezeu este lumină şi nici un întuneric nu este întru El`. Lumina este sursa vieţii. Dar mai întâi lumina înseamnă cunoaştere; înseamnă adevăr, spre deosebire de întunericul falsităţii şi ignoranţei. Lumina ne dă viaţă, ne arată calea. Dar lumina, ca sursă de căldură, înseamnă şi iubire. Unde există iubire, lumina străluceşte în lume; unde există ură, lumea rămâne în întuneric. […] Din Betleem o rază de lumină, iubire şi adevăr străluceşte peste veacuri. Dacă ne uităm la sfinţi – de la Paul şi Augustin la Francisc şi Dominic, de la Francisc Xavier şi Tereza de Avila la Maica Tereza de Calcutta – vedem acest fluviu de bunătate, această cale a luminii aprinsă mereu de misterul de la Betleem, prin care Dumnezeu a devenit un Copil. Împotriva violenţei din lume Dumnezeu opune, prin acel Copil, bunătatea sa şi ne cheamă să îl urmăm.”
La final Sfântul Părinte a invitat „să ne rugăm pentru pacea în Ţara Sfântă: Priveşte, Doamne, asupra acestui colţ de pământ, ţara ta natală, care îţi este atât de dragă! Lasă lumina Ta să strălucească asupra ei! Fă să cunoască pacea!” Pornind de la o dublă deschidere pe care o observă la păstori, Papa Benedict a spus: „Dumnezeu îi iubeşte pe toţi, deoarece cu toţii suntem creaturile Sale. Dar unele persoane şi-au închis inimile; nu există nici o uşă pe care să intre iubirea Sa. Ei cred că nu au nevoie de Dumnezeu sau nu îl doresc. Alte persoane, care din punct de vedere moral sunt poate mai mizerabile şi mai păcătoase, trăiesc cel puţin o oarecare remuşcare. Ele îl aşteaptă pe Dumnezeu. Îşi dau seama că au nevoie de bunătatea Sa, chiar dacă nu au o idee clară despre ce înseamnă aceasta. În inimile lor în aşteptare lumina lui Dumnezeu poate să intre, şi cu ea, pacea Sa. Dumnezeu caută persoanele care pot să îi fie vase şi vestitori ai păcii Sale. Să ne rugăm ca El să nu ne găsească inimile închise. Să ne străduim să fim vestitori activi ai păcii – tocmai în lumea de astăzi.”
