Istoria tristă a statuilor din Bihor
08.03.2006, Oradea (Catholica) - Săptămânalul „Bihoreanul” a publicat un articol intitulat „Tăierea sfinţilor”, o tristă istorie a statuilor din bisericile foste greco-catolice din judeţul Bihor. După instalarea regimului comunist, ca în toată ţara, şi bisericile greco-catolice de pe plaiurile bihorene au trecut în utilizarea Bisericii Ortodoxe. Obiectele de cult, în special statuile, au fost scoase din aceste biserici şi depozitate la sediul Episcopiei Ortodoxe din Oradea. Adunându-se prea multe, Episcopul Vasile Orman ce păstorea pe atunci Episcopia de Oradea, a ordonat distrugerea lor. Publicaţia „Bihoreanul” l-a găsit pe omul pus să execute acest ordin, Ieremia Oşvat, pe atunci administrator la Episcopie.
„Era prin `75-`76, la începutul verii, când m-a chemat într-o zi consilierul economic”, mărturiseşte el publicaţiei amintite. „Mi-a zis că Prea Sfinţitul a dat dispoziţie să adunăm toate statuile din clădirea episcopiei şi să le distrugem. Să le ducem unde vrem şi să le dărăburim, numa` să nu le mai vadă şi să nu mai deie nimeni de ele”. Ieremia s-a speriat de ordinul primit, considerând că face un sacrilegiu. „Le-am strâns (statuile) pe toate. Din beci, de la punctul termic, de la legătoria de cărţi. Erau aruncate peste tot. Trebuia ca eu şi cu Toni, şoferul, să le ducem unde-om şti. Era aproape plin camionul de trei tone. Peste 100 de statui. Mă gândeam: `Doamne, eu ştiu că există o singură Biserică, dar ce să fac?` Mă durea sufletul să le distrug. Dar ăsta era ordinul şi trebuia să-l execut”
Statuile, sfărâmate, au ajuns pe fundul Crişului. Bărbatul povesteşte despre distrugerea statuilor: „Unele erau cât mine de mari. Majoritatea erau din ghips şi o reprezentau pe Maica Domnului, dar şi câţiva sfinţi. Foarte frumoase, aurite, argintate… Le-aş fi luat acasă, dar m-am temut, că nu voiam să mă ia că le-am furat. Le-am spart până la urmă. S-au distrus aşa de uşor.” După aceste fapte, chiar şi comandate, Ieremia nu şi-a mai găsit liniştea. Cităm din articol: „`Am plătit slujbe la biserică, m-am spovedit şi m-am rugat lui Dumnezeu să mă ierte pentru ce-am făcut`, zice, ştergându-şi faţa cu mâneca. Acum, la 72 de ani, i-au mai rămas doar remuşcările. Dacă ar putea, ar da timpul înapoi. Măcar o statuie de-ar fi salvat şi viaţa i s-ar fi părut, poate, mai uşoară. `Dar ce să-i faci? Bag seamă c-aşa ni-i dat. Să tragem pe pământ.`”
Biserica Ortodoxă neagă această istorie: „Nu există nici o dovadă că Preasfinţia Sa Episcopul Vasile Coman ar fi dat o dispoziţie prin care statuile aparţinând cultului greco-catolic să fie distruse. Se mai doseau prin poduri sau beciuri, dar în nici un caz nu se distrugeau. Dacă ar fi fost aşa, ar fi trebuit să existe un act care să dovedească asta”, a declarat pr. Ioan Mizgan, purtătorul de cuvânt al Episcopiei Ortodoxe Oradea. Episcopia Greco-Catolică a reuşit să recupereze 20 de statui, majoritatea ale Fecioarei Maria, unele decapitate, uitate prin sediul Episcopiei Ortodoxe. „Ne bucurăm că le-am recuperat, chiar şi aşa. Nu înţelegem de ce capul pruncului Isus sau al Fecioarei Maria au fost tăiate. Nu acuzăm pe nimeni, dar trebuie să fii fost multă ură în sufletul celui care a dat dispoziţia de profanare a statuilor”, a declarat pentru „Bihoreanul” Florin Jula, purtătorul de cuvânt al Eparhiei Unite.
Articolul integral poate fi citit aici.
