Interviu: PS Florentin în circuit prin Europa (III)

17.03.2006, Cluj (Catholica) - Vă prezentăm a treia şi ultima parte a interviului acordat Biroului de Presă al Eparhiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla de către Episcopul acestei Eparhii, PS Florentin Crihălmeanu, pe tema recentei sale călătorii în mai multe ţări din Europa.

– Se poate spune că scopul acestui pelerinaj a fost atins? Ce aspecte ale călătoriei v-au impresionat cel mai mult? Privind spre situaţia actuală a Europei, dar şi cea a Bisericii noastre în raport cu realitatea europeană, aveţi un mesaj de încredere şi speranţă?
– În general, putem spune că principalele obiective ale acestui periplu european au fost atinse, am reuşit să întărim relaţiile cu toate asociaţiile pe care le-am amintit, cu „Chiese dell‘Est” – Don Antonio, cu „Kirche in Nott”, pr. Tempfli, cu „Renovabis”, pr. Albert şi cu „Missio pro Europa” – dr. Kollar respectiv cu Eminenţa Sa Cardinal Schönborn. Am purtat discuţii fructuoase, care au analizat situaţia actuală a Bisericii noastre, dar şi situaţia generală, în lume. A fost abordat incidentul caricaturilor islamice care a stârnit un val de violenţe împotriva creştinilor, despre care Eminenţa Sa, Cardinalul Schönborn spunea că nu este vorba de o criză între aceste două mari religii ale lumii, ci criza este în sânul religiei islamice, care deja nu mai face faţă unui progres uman, unui progres al lumii în care trăiesc şi ei. În opinia Eminenţei Sale, adevăratul pericol pentru lumea islamică nu ar veni din partea Occidentului, ci din partea Orientului, pentru că Japonia, fiind o ţară foarte avansată din punct de vedere tehnic, China şi India având o populaţie foarte numeroasă, în clipa în care ar „ieşi din matcă”, ar putea pulveriza industria şi economia, care practic este slab dezvoltată în ţările islamice. Deci se pare că, pe termen lung, problema este dificilă şi dacă ei nu vor fi în stare să o gestioneze, atunci se poate schimba situaţia lumii.

De asemenea, am fost bucuros să aflu situaţia reală a integrării europene a României. Este o situaţie pozitivă, relaţiile noastre cu Austria sunt destul de apropiate. Să nu uităm că naţiunea română încă din anul 1700 practic, prin Biserica Greco-Catolică, este integrată în marea Familie Europeană. În trecut, Nicolae Titulescu amintea despre necesitatea unei colaborări într-o familie mare europeană. Dintre marii oameni de cultură ai României, dau doar două nume printre atâtea altele care ar putea fi amintite: George Enescu şi Mihai Eminescu, dintre cei ce şi-au desăvârşit studiile la Viena. De asemenea, după cum frumos s-a amintit, fluviul Danubiu – „Dunărea albastră” -, uneşte cele două ţări ale noastre, Austria şi România. Din aceste motive, ne simţim foarte apropiaţi de Austria şi ne bucurăm dacă mult-dorita integrare europeană va putea să aibă loc chiar în timpul preşedinţiei Austriei la Uniunea Europeană.

Un alt moment important pe care aş dori să-l amintesc, a fost vizita pe care am făcut-o la Universitatea Catolică Sacro Cuore din Milano, de fapt o ex-mănăstire din complexul catedrală-mănăstire gândit de Sfântul Ambrozie, fondat la sfârşitul secolului al VIII-lea, în timpul lui Carol cel Mare. Sediul actual al Universităţii, datorită celebrului A. Gemelli, se află într-una din cele 6 mănăstiri existente atunci în oraşul Milano. Este interesant de văzut cum o mănăstire a fost adaptată pentru a putea deveni o instituţie de studii de mare prestigiu, o instituţie care adăposteşte o mare paletă de facultăţi începând de la medicină, economie, limbi până la educaţie fizică şi alte ştiinţe. Am avut ocazia să fiu condus în această vizită de către prof. dr. Cesare Alzati, unul dintre docenţii acestei Facultăţi la Catedra de Istorie Bisericească, un mare iubitor al poporului român, care vorbeşte curent limba română şi se ocupă în mod deosebit de problemele unirilor Bisericilor Orientale cu Biserica Romei.

– Vă mulţumim pentru experienţa deosebită la care ne-aţi făcut părtaşi prin relatarea Preasfinţiei Voastre, Vă mulţumim şi pentru efortul făcut cu scopul de a reînnoi Biserica şi de a îmbunătăţi viaţa Eparhiei de Cluj-Gherla. Şi acum, câteva gânduri de încheiere…
– Aş dori să-I mulţumim Bunului Dumnezeu care ne-a ocrotit în această călătorie, ne-a ferit de rău, ne-a dăruit să întâlnim multe persoane devotate, binefăcători, cărora le-am manifestat recunoştinţa noastră, rugând pe Bunul Dumnezeu să îi binecuvânteze pe toţi cei care ne-au sprijinit. Aş dori, de asemenea, la încheierea acestui interviu, să mulţumesc şi colaboratorilor care m-au însoţit în acest periplu, respectiv pr. Dumitru Coţe, Consilier în cadrul Consiliului Consilierilor Eparhiali cu probleme de proiecte şi aspecte pastorale, d-lui avocat Cristian Teglaş, Econom Eparhial, şi colaboratorului apropiat, d-lui Marin Moraru, care ne-a condus de-a lungul acestui itinerariu. Mulţumesc, de asemenea, iubiţilor noştri credincioşi care ne-au însoţit fidel cu rugăciunile lor.

Fie ca toate proiectele pe care am reuşit să le încredinţăm acestor Asociaţii să contribuie în continuare spre progresul şi ridicarea Bisericii Greco-Catolice, spre mai mare mărirea lui Dumnezeu, mântuirea sufletelor noastre şi a sufletelor care ne sunt încredinţate spre păstorire. Amin.