Trupul pr. Argatu nu a putrezit nici după şapte ani de la moarte
11.05.2006, Bucureşti (Catholica) - După şapte ani de la moarte, trupul neînsufleţit al arhimandritului Ilarion Argatu, unul dintre cei mai mari duhovnici din ţara noastră, era aproape intact, a informeat în ediţia de ieri cotidianul „Evenimentul Zilei”. Mii de credincioşi, preoţi, călugări şi măicuţe s-au adunat la sfârşitul săptămânii trecute la mormântul preotului Argatu, la biserica de la Boroaia. La deshumare, trupul părintelui Argatu s-a descoperit a fi neputrezit. Vestea s-a răspândit imediat.
A doua zi la Boroaia au sosit zeci de preoţi, în frunte cu Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, IPS Pimen. „Acolo, înainte, era o bucată de lemn. Acum nu mai există, putrezise. Au săpat în continuare să dea de sicriu, nu era nici acesta. Era doar corpul părintelui, aproape intact. Câţiva ucenici de-ai lui de la Mânăstirea Cernica (unde şi-a petrecut ultimii 19 ani din viaţă) au făcut tot oficiul călugăresc. L-au scos, l-au curăţat perfect, cu aghiasmă, cu untdelemn, cu mir”, povesteşte actualul preot paroh al bisericii din Boroaia, nimeni altul decât fiul preotului, Alexandru Argatu. Corpul neînsufleţit al arhimandritului a fost depus în biserică, în stânga altarului, în numai cele câteva zile care au trecut fiind vizitat de sute de enoriaşi şi feţe bisericeşti din toate colţurile ţării.
La înmormântarea din mai 1999, din partea Patriarhiei a fost prezent PS Teodosie Snagoveanul, Episcop vicar patriarhal. Atunci, scria Evenimentul Zilei în ediţia din 17 mai 1999, Episcopul afirmase în faţa celor 4.000 de persoane venite la înmormântare că pr. Argatu „atât de viu a fost în conştiinţa şi nădejdea credincioşilor, încât nu poate să se despartă de noi. Lasă în urma sa un stâlp de lumină, o nădejde a învierii. A răspândit lumină prin ţară, prin fiii şi ucenicii lui. Cei care l-au cunoscut, de când a venit la Bucureşti, nu au văzut la sfinţia sa decât jertfă şi rugăciune. Viaţa sa a fost o flacără. Se ruga până adormea şi se trezea rugându-se. Cu rugăciunile s-a hrănit mai mult decât cu hrana trupească. Această lumină ce a strălucit la Boroaia nu s-a stins, ci se mută acum în ceruri”.
Am citit si am auzit multe despre parintele Argatu. Regret ca nu l-am cunoscut in viata pentru ca as fi avut mare nevoie de un sfat de la dumnealui. Parintele este un sfant si datorita vietii in sfintenie pe care a dus-o este normal ca si trupul sfintiei sale sa fie neputrezit. Sper ca de acolo unde este sa ne poata ajuta in continuare la fel cum a facut-o cand era printre noi. Doamne Ajuta!
L-am vazut in 1990, pe parintele Ilarion Argatu, atat la M-rea Cernica cand spovedea, cat si la M-rea Sitaru, unde venise cu Parintele Petroniu Tanase in vizita. Aveam 17 ani, si cand m-a binecuvantat, pareau ca niste ingeri.
Sa ne rugam la acest parinte sa avem iertare de pacate si ajutor de vreme buna.
Parintele Argatu a fost pentru credinciosi un adevarat doctor al sufletelor suferinde. Mereu va fi perzent chiar daca nu mai este aici. Prin sfintenia sa va fi vesnic, abia acum se va face si mai cunoscut lumii la fel ca toti sfintii. Eu o mare pacatoasa, il rog pe Parinte sa-mi ajute sufletul si sa ma ajute a cunoaste pe cei ce cred cu adevarat.
Parintele Argatu a fost un sfint un inger de la Bunul Dumnezeu l-am cautat la Manastirea Cernica vedea cu ochii inchisi chilia sa micuta era mereu neincapatoare lume din toata tara venea cerindu-i ajutorul nu dormea noaptea se ruga neincetat putinul timp pe care il dormea era suficient restul vietii si-a petrecut-o numai in rugaciune si in slujba Domnului si ale puterilor ceresti Este un sfint.