„Codul lui Da Vinci”: Un film care nu trebuie să îngrijoreze
18.05.2006, Australia (Catholica) - Asociaţia Catolică Mondială pentru Comunicare (SIGNIS), printr-o ştire publicată la 17 mai, pe situl www.signis.net, a prezentat o recenzie a filmului „Codul lui Da Vinci”, despre care spune că Biserica are foarte puţine motive de îngrijorare, informează Ercis.ro. Mulţi creştini, provenind din diferite medii şi având diferite sensibilităţi, au fost foarte îngrijoraţi cu privire la lansarea filmului „Codul lui Da Vinci”, în regia lui Ron Howard. Totuşi, departe de a fi o capodoperă cinematografică, filmul este doar o modalitate populară de petrecere a timpului liber.
Dacă primele scene ne introduc într-o palpitantă căutare a unei comori, replicile şi cuvintele din ultima parte a filmului, cu răsturnări de situaţii, vor dezamăgi pe mulţi dintre cinefili. Un film este ceva de care nimeni nu trebuie să se teamă. Este o lucrare personală sau comercială. Dacă romanul omonim a încercat să-şi convingă cititorii cu anumite ipoteze dubioase şi teorii fanteziste, filmul vrea în schimb să fie pe placul tuturor şi să nu-i supere pe cei care îl vizionează. Scenariştii au adăugat un număr semnificativ de dialoguri care preiau afirmaţiile cele mai controversate din roman despre Biserică, divinitatea lui Isus, rolul Mariei Magdalena şi chiar Prelatura „Opus Dei”.
Disputa din mijloacele de comunicare în masă care a urmat publicării romanului a condus la un impact enorm din partea campaniilor de promovare a filmului. Sperăm că Biserica va putea beneficia de pe urma acestui fenomen, folosind prilejul pentru a explica fundamentele teologice ale credinţei şi speranţele tuturor creştinilor, se spune la sfârşitul materialului citat.
Un film al cărui succes se datorează nu atât subiectului fictiv şi prostesc, cât publicităţii imense care i s-a făcut şi la care Biserica, cu părere de rău, a luat parte. Dar contează cel mai mult, ca creştinii, în cunoştinţă de cauză despre acest film, să rămână fermi în credinţă, căci Cristos este Dumnezeul întrupat om şi nu un simplu om, soţ şi tată. Le dau un sfat tutor pe care îi interesează adevărul despre un aşa-numit „cod al lui da Vinci„ să găsească şi să citească testamentul marelui savant şi om de artă renascentist. De asemenea, de mare ajutor ar fi informarea cu referire la ordinul templierilor (aşa-numit al săracilor, dar care, către momentul desfiinţării sale era cel mai bogat feudal din Europa, motiv care i-a şi atras căderea, şi nici decum existenţa vreunui secret cui privire la persoana lui Cristos), precum şi oricare dicţionar al ordinelor de orice gen (religios, militar, militar-religios, feudal etc. ), dar şi alte momente, la care recurge în mod şiret Brown pentru a scrie un roman de bulevard şi nicidecum o operă de artă (ca spre exemplu, analiza unor istorici ai artei referitor la mult mediatizata „Cină de taină„ pictată de da Vinci, texte de exegeză biblică referitor la autenticitatea celor 4 Evanghelii, nu în ultimul rând la lucrări de istorie a Bisericii creştine în primele secole de existenţă). Însă toate aceste documentări trebuiesc însoţite de rugăciuni pentru a-L implora pe Dumnezeu să nu cădem pradă unor „fantezii„, ci să rămânem fermi în credinţă. AMIN