Occidentalii simt nevoia de „ceva mai mult” în viaţă
16.08.2006, Vatican (Catholica) - După ani de zile de edificare a unei lumi în care nu este loc pentru Dumnezeu, popoarele din apus experimentează „căutarea la `ceva mai mare`”, a spus Papa Benedict al XVI-lea în interviul difuzat în acest sfârşit de săptămână. Ca parte a unui interviu televizat acordat în pregătire pentru vizita în pământurile sale natale, Sfântul Părinte le-a vorbit reporterilor germani şi din Vatican despre valul de secularizare pe care îl experimentează Occidentul şi despre renaşterea credinţei, care are loc acum în ciuda acestuia. Fragmentele din interviu pe care vi le oferim în continuare se bazează pe traducerea integrală a interviului publicată de Radio Vatican.
Papa Benedict al XVI-lea a spus că în lumea apuseană „a crede a devenit mai dificil, fiindcă lumea în care ne găsim este făcută complet de noi înşine… oamenii şi-au construit ei înşişi lumea şi a-L găsi pe El în spatele acestei lumi a devenit mai dificil”. În acelaşi timp, a spus Papa, „Occidentul întâlneşte alte culturi care menţin o credinţă activă în Dumnezeu. Aceste culturi s-au îngrozit de răceala faţă de Dumnezeu pe care o întâlnesc în Occident”. Prin această întâlnire, `prezenţa sacrului` îi retrezeşte pe mulţi occidentali şi „din adâncul omului în Occident se înalţă mereu nouă cererea de ceva `mai mare`”.
Sfântul Părinte a spus că această căutare a „ceva mai mult” este în mod special evidentă la tineri, şi a amintit reacţia uimitoare la Ziua Mondială a Tineretului de la Koln. Astăzi numeroşi tineri sunt în proces de căutare; şi prin căutarea lor Biserica poate oferi credinţa ca răspuns. Papa a spus că apropiata sa vizită în Germania, asemenea vizitei sale de la Ziua Mondială a Tineretului, „este o ocazie să se vadă că a crede este frumos, că bucuria unei mari comunităţi universale posedă o forţă antrenantă, că în spatele ei există ceva important şi că prin urmare împreună cu noile mişcări de căutare sunt şi noi ajungeri la credinţă, ce ne conduc pe unii spre alţi şi care sunt pozitive şi pentru societate în ansamblul ei.
Papa a spus că principala temă a vizitei sale va fi nevoia ca omenirea să îl redescopere pe Dumnezeu. „Nu un Dumnezeu oarecare”, a explicat Pontiful, „ci pe Dumnezeul cu chip uman, deoarece când îl vedem pe Isus Cristos, îl vedem pe Dumnezeu. Plecând de la aceasta, trebuie să găsim căile pentru a ne întâlni în familie, între generaţii şi apoi şi între culturi şi popoare, precum şi căile pentru reconciliere şi convieţuire paşnică în această lume, căile ce conduc spre viitor. Aceste căi spre viitor nu le găsim dacă nu primim lumină de sus”, a continuat Papa Benedict al XVI-lea. Trebuie să trecem de la înţelegerea lui Dumnezeu prezent în Isus Cristos la înţelegerea comunităţii, şi doar atunci vom putea să ajungem efectiv la alte culturi şi popoare.
Revenind la Ziua Mondială a Tineretului de anul trecut, de la Koln, Sfântul Părinte i-a încurajat pe numeroşii tineri care, trăind experienţa comunităţii şi căutând ceva mai mare, simt şi dorinţa de a-i ajuta pe cei aflaţi în nevoi. „Mergeţi înainte!”, a îndemnat Papa. „Căutaţi ocazii pentru a face binele! Lumea are nevoie de această voinţă, are nevoie de această angajare!” În acelaşi timp, Sfântul Părinte i-a îndemnat pe tineri să aibă curajul unor decizii definitive în ceea ce priveşte vocaţia lor. „Tinerii sunt foarte generoşi, dar în faţa riscului de a se angaja pentru o viaţă întreagă, fie în căsătorie, fie în preoţie, le este frică”, a spus Papa.
Papa Benedict al XVI-lea a mai spus că tinerii sunt încurajaţi de lume să îşi spună: „Acum pot dispune continuu de viaţa mea întreagă cu toate evenimentele ei viitoare imprevizibile; printr-o decizie definitivă nu îmi leg eu libertatea şi nu mă lipsesc de libertatea de mişcare?” Sfântul Părinte i-a îndemnat să depăşească aceste îndoieli şi să retrezească „curajul de a lua decizii definitive, care în realitate sunt singurele ce pot face posibilă creşterea, drumul înainte şi realizarea a ceva mare în viaţă, singurele care nu distrug libertatea ci îi oferă direcţia justă. A risca aceasta, acest salt în definitiv – pentru a spune astfel – şi cu aceasta a primi pe deplin viaţa, este ceva ce aş fi bucuros să pot comunica.”