Identitatea creştină şi valorile Europei de astăzi (I)
18.04.2007, Iaşi (Catholica) - Simpozionul internaţional „Identitatea creştină şi valorile Europei de astăzi” se desfăşoară la Institutul Teologic Romano-Catolic „Sfântul Iosif” din Iaşi în perioada 18-19 aprilie 2007, aflăm de pe situl Diecezei de Iaşi. Participă studenţi, profesori, politicieni, oameni de cultură, clerici şi creştini laici. Sunt invitaţi experţi din Germania, Italia, Elveţia şi România (Bucureşti, Cluj şi Iaşi). Simpozionul tratează provocările modernităţii, emigrării şi ale globalizării şi doreşte să marcheze trei evenimente importante: intrarea României în Uniunea Europeană la 1 ianuarie 2007; aniversarea a 50 de ani, la 25 martie 2007, de la semnarea Tratatelor de la Roma, care au stat la baza procesului de formare a Uniunii Europene; aniversarea a doi ani de la alegerea Papei Benedict al XVI-lea, la 19 aprilie 2007.
În prima zi a lucrărilor simpozionului, introducerea a fost făcută de pr. prof. dr. Wilhelm Dancă, rectorul instituţiei gazdă a acestui eveniment, care a punctat obiectivele simpozionului: dorinţa participării la consolidarea structurii Europei, în conformitate cu particularitatea specifică creştinului angajat; descoperirea posibilităţilor de exercitare a memoriei istorice; edificarea, în sistemul de valori autentice, a bunului român pentru a fi un bun european. A urmat transmiterea către publicul participant a mesajului IPS Jean-Claude Périsset, Nunţiu apostolic în România şi Republica Moldova, prin lectura pr. prof. dr. Ştefan Lupu. În acest mesaj s-a accentuat perspectiva reflectării asupra identităţii creştine şi a valorilor europene ca o conştientizare mai bună a valorii patrimoniului nostru creştin. A urmat şi salutul adresat de PS Aurel Percă, s-a exprimat dorinţa edificării intelectuale şi spirituale în cadrul acestui moment, după care au fost deschise lucrările simpozionului.
Prima prezentare a aparţinut pr. Abelardo Lobato (Elveţia), care a fost de mai multe ori preşedinte al Academiei Pontificale „Sfântul Toma de Aquino” din Roma şi primul preşedinte al „Societăţii Internaţionale Toma de Aquino”. În introducerea prezentării sale asupra întemeierii Europei a vorbit despre memorie ca element definitoriu în recunoaşterea propriei identităţi, după care a punctat două elemente constitutive din cadrul formării Europei: proiectul Europei din 1957, prin semnarea tratatelor care au dat naştere noii Europe, la 25 martie 1957; rădăcinile Europei, o incursiune retrospectivă pentru înţelegerea itinerarului pe care îl parcurgem în prezent. În finalul conferinţei pr. Abelardo Lobato a vorbit despre prezentul Europei, ca provocare a descrierii parcursului viitor în edificarea noii Europe.
IPS Ignazio Sanna, Arhiepiscop de Oristano în Sardegna, Italia, şi profesor timp de mai bine de 40 de ani de antropologie teologică la Universitatea Pontificală din Lateran, a deschis conferinţa vorbind despre numeroasele studii făcute asupra identităţii în general. A vorbit despre două fenomene care împiedică procesul de identitate actual: globalizarea şi revoluţia bio-tehnologică. Globalizarea nu poate fi înţeleasă doar prin prisma sa economică, influenţând identitatea universală. Criza relaţională între diferitele culturi nu ajută la menţinerea unei identităţi naţionale care să contribuie la întregul areal religios. Cercetarea ştiinţifică îşi arogă drepturi care depăşesc limitele sale privind aspectul antropologic, printr-un punct de vedere relativ. În opinia Arhiepiscopului Ignazio Sanna, omul nu poate fi privit doar prin prisma sa biologică: „Pentru că omul nu este doar biologie ci este şi biografie”.
PS Aurel Percă, Episcop auxiliar de Iaşi, în deschiderea expunerii sale a accentuat relativismul, curent care indică două realităţi: cea ideologică, în baza căreia se afirmă că nu există nimic care să aibă caracter de absolut şi de permanenţă, şi comportamentul practic, care nu ţine cont de principii şi norme morale. Semnificaţiile de tip relativist comportă şi se dezvoltă în direcţii de tip gnoseologic, etic şi juridic. În continuarea conferinţei, PS Aurel a vorbit despre fundamentul relativismului modern, dezvoltând elementele constituente ale acestuia: filozofia imanenţei, istorismul, ideea progresului de neoprit, scepticismul şi utilitarismul, componente care reprezintă o provocare fundamentală pentru credinţa şi morala creştină. Pe linia definirii caracterului relativist ultima parte a prezentării a accentuat conotaţiile cuprinse în orientarea fundamentalistă (împotrivirea faţă de relativismul modern neputând fi descrisă drept o acţiune ce aparţine unei persoane fundamentaliste), apariţia, distincţia formelor de tip fundamentalist – de natură religioasă sau laică.
Mons. Mariano Fazio, rector al Universităţii „Sfânta Cruce” din Roma, a vorbit despre modernitate şi secularizare pornind de la o perspectivă creştină. Într-o societate post-modernistă, în care aspectul secular începe să îşi lase amprenta din ce în ce mai mult, reorientarea societăţii ar trebui să se realizeze după principii creştine. Ideologiile care s-au manifestat de-a lungul secolelor au făcut în aşa fel încât sentimentul religios să aibă de suferit. Conferinţa a continuat cu punctarea contribuţiilor acestor ideologii, subliniindu-se importanţa, în ceea ce priveşte reorientarea modernă, a două curente de gândire: iluminismul şi romantismul (raţiune şi sentiment). Gândirea medievală, în care sunt sintetizate din ce în ce mai clar conceptele teologice, vine în contradicţie cu gândirea contemporană influenţată de filozofiile nihiliste, ce reduc şi relativizează importanţa transcendentalului. Modernitatea trebuie să fie deschisă spre transcendental pentru a-şi recupera valorile. Mons. Mariano Fazio apelează la exemplul sfinţilor care au fost oameni inseraţi în realităţi concrete şi în contexte chiar şi sociale defavorabile ideii de transcendent (Maximilian Kolbe, Edith Stein, Tereza de Calcutta).
Pr. Ottorino Pasquato, profesor emerit al Universităţii Pontificale Saleziene din Roma, Italia, în conferinţa sa a vorbit despre rolul şi importanţa laicatului în Biserică. Chiar dacă la începutul Bisericii laicul nu a avut un rol determinant (se poate constata o absenţă a laicatului începând din Noul Testament şi până la Clement Alexandrinul – secolul al II-lea), s-a ajuns ca în secolul al XX-lea, odată cu Conciliul al II-lea din Vatican, să se acorde importanţă misiunii laicilor în Biserică. Conferinţa face o incursiune asupra contribuţiilor laicilor începând de la perioada părinţilor apostolici, tranzitând sensibilităţile, atât occidentale cât şi orientale, marcând într-un mod deosebit impostarea creştinului antic. Ideea fundamentală este dată de caracterul creştin al laicului, care, într-o strânsă legătură cu harul lui Cristos şi prin intermediul celor trei dimensiuni, sacerdotală, profetică şi regală, derivate din Botez, îşi actualizează misiunea proprie în Biserică (Ad gentes, VI, 36). Cele două tematici, laicat şi laici, din antichitatea creştină, corespund celor două constituţii, Lumen gentium şi Gaudium et spes de la Conciliul al II-lea din Vatican.
Hermann Schuster, fost primar al oraşului München, Germania, a arătat în conferinţa sa rolul ce îi revine creştinului laic în societatea pluralistă a Europei în continuă schimbare. Astfel, s-a vorbit despre creştinism ca rădăcină în constituirea Europei şi fundament al comunităţii europene de valori; despre conţinutul Constituţiei europene, care cuprinde fundamentul de valori creştine ce se constituie ca şi o componentă esenţială la identitatea culturală europeană, ceea ce comportă pentru creştinul laic într-o societate pluralistă răspunsul concretizat prin acţiunea în spiritul credinţei în cuvântul lui Dumnezeu; despre Conciliul al II-lea din Vatican, prin care s-a consolidat angajarea creştinului laic.
