Doctrina despre limb: depăşită sau nu?

30.05.2007, Roma (Catholica) - În ziua de vineri, 20 aprilie 2007, a fost dat publicităţii documentul Comisiei Teologice Internaţionale „Speranţa mântuirii copiilor care mor fără a fi botezaţi”. După publicarea documentului, în presă s-a creat o confuzie considerabilă, existând opinii conform cărora Biserica ar fi îngropat în sfârşit învăţăturile sale despre limb, după aproximativ 800 de ani. În numărul pe luna mai, revista Lumea Catholica a publicat un amplu interviu realizat de redactorul de la Inside the Vatican Andrew Rabel, cu un membru al Comisiei Teologice Internaţionale, călugăriţa americancă Sara Butler, Slujitoare Misionară a Preasfintei Treimi, interviu prin care se speră să se facă puţină lumină în privinţa unei teme teologice atât de delicate.

Sora Butler precizează în interviu: „Comisia încearcă să spună ceea ce a spus deja Catehismul Bisericii Catolice (nr. 1260, 1261, 1283): anume că avem dreptul de a spera că Dumnezeu va găsi o cale pentru a oferi harul lui Cristos copiilor care nu au avut oportunitatea de a face o alegere personală referitoare la mântuirea lor. Comisia încearcă să furnizeze un raţionament teologic pentru ceea ce Biserica a propus deja prin intermediul mai multor documente magisteriale post-conciliare”. Sora a explicat faptul că există diverse opinii teologice cu privire la acest subiect, cum ar fi aceea conform căreia aceşti copii ar suferi doar pierderea viziunii beatifice, dar nu şi celelalte chinuri ale iadului, sau că aceştia s-ar bucura de o „fericire naturală”.

Comisia Teologică Internaţională a făcut revizuire minuţioasă a istoriei acestei doctrine, indicând în document faptul că, „dată fiind înţelegerea noastră cu privire la îndurarea divină şi la planul de mântuire care îl include pe Cristos şi darul Spiritului Sfânt în Biserică, îndrăznim să sperăm că aceşti copii vor fi mântuiţi printr-un oarecare dar extra-sacramental al lui Cristos. Nu ştim care este destinul acestor copii, dar avem motive să sperăm”. Documentul reafirmă în acelaşi timp foarte clar că „Botezul este mijlocul obişnuit de mântuire şi că copiii trebuie botezaţi. Părinţii catolici au o obligaţie serioasă”.

Documentul Comisiei Teologice Internaţionale precizează: „Trebuie recunoscut în mod clar că Biserica nu are o cunoaştere sigură în ceea ce priveşte mântuirea copiilor nebotezaţi care mor. Biserica cunoaşte şi celebrează gloria Pruncilor nevinovaţi, dar destinul mulţimii de copii care mor fără a le fi administrată taina Botezului nu ne-a fost revelat, iar Biserica învaţă şi judecă doar în conformitate cu ceea ce a fost revelat. Ceea ce ştim despre Dumnezeu, Cristos şi Biserică ne dă motive să sperăm la mântuirea lor”. Sora Butler a arătat că „mai ales în anii 1950 a existat o discuţie foarte vie referitoare la această temă, în care teologii au propus mai multe căi prin care Dumnezeu i-ar putea mântui pe aceşti copii. S-ar putea spune că această discuţie a fost întreruptă de Conciliu, fiind acum reluată, cu avantajul că pot fi încorporate în discuţii şi învăţăturile conciliare”.

„Conciliul afirmă în mod explicit că Dumnezeu asigură o cale de mântuire pentru cei care nu cunosc Evanghelia şi, prin urmare, nu au acces la botezul sacramental. Conciliul este optimist în ceea ce priveşte posibilitatea mântuirii pentru aceste persoane, când afirmă în Gaudium et spes la nr. 22 că `deoarece Cristos a murit pentru toţi şi deoarece toţi oamenii sunt chemaţi la unul şi acelaşi destin divin, trebuie să conchidem că Spiritul Sfânt oferă tuturor posibilitatea de a fi părtaşi la misterul pascal, într-un mod cunoscut de Dumnezeu`.” Documentul concluzionează că limbul rămâne „o posibilă opţiune teologică”. În interviu se mai explică: „Cei care consideră că acest document neagă doctrina păcatului original, greşesc mult, la fel cum greşesc şi cei care consideră că documentul ar afirma că toţi copiii care mor nebotezaţi vor fi mântuiţi, ca şi cum acesta ar fi un adevăr revelat. (…) Noi încercăm doar să discernem ceea ce nu ştim din ceea ce ştim. Din ceea ce a fost revelat, considerăm că este raţional să sperăm că Dumnezeu îi duce în cer pe copiii care mor nebotezaţi”.