Tot mai multe cazuri cer obiecţia de conştiinţă
07.11.2007, Verona (Catholica) - Deşi dreptul la obiecţia de conştiinţă este violat de unele ţări, există tot mai multe ocazii în care creştinii trebuie să recurgă la ea, a reamintit Stefano Fontana, director al Observatorului Internaţional Cardinal Van Thuân pentru Doctrina Socială a Bisericii. Într-o declaraţie dată vineri, 2 noiembrie 2007, el a arătat că avortul şi eutanasia nu sunt singurele cazuri în care este necesară obiecţia de conştiinţă. „Papa Benedict al XVI-lea a reamintit recent că farmaciştii au datoria de a se angaja în obiecţia de conştiinţă”. Fontana a oferit mai multe exemple: „Să ne gândim la o infirmieră care lucrează într-un spital în care se fac avorturi. Să ne gândim la funcţionarii unei primării unde se înregistrează uniuni civile între persoane de acelaşi sex. Să ne gândim la o persoană care lucrează într-un laborator unde se face selecţia embrionilor umani sau la cei care lucrează la edituri sau televiziuni care produc materiale pornografice”.
Astfel, a afirmat directorul, obiecţia de conştiinţă a devenit o problemă politică. „De aceea, trebuie să reflectăm bine la obiecţia de conştiinţă în politică, şi să o analizăm nu doar ca o `opoziţie`, ci şi ca o `reînnoire`, ca un angajament care nu este doar negativ ci şi pozitiv şi afirmativ”. Cu toate acestea, el a arătat că „alături de extinderea ariei cazurilor în care suntem chemaţi să ne exercităm obiecţia de conştiinţă, vedem de asemenea frecvent negarea acestui drept”. Atât înmulţirea cazurilor cât şi negarea acestui drept sunt produse ale relativismului. Relativismul „susţine o aproape absolută libertate de conştiinţă, dar dacă un funcţionar public ar refuza să înregistreze un cuplu homosexual, acelaşi relativism nu l-ar lăsa să o facă, şi ar denunţa această libertate de conştiinţă ca o impunere şi o violare a libertăţii de conştiinţă”, a spus Fontana. „Acesta este unul dintre cele mai subtile aspecte ale `dictaturii relativismului`”.
