Cristos s-a făcut sărac pentru voi
09.02.2008, Bucureşti (Catholica) - Sub acest titlu şi-a reunit Arhiepiscopul Mitropolit Ioan Robu câteva gânduri pentru Postul Mare adresate credincioşilor Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti. După ce citează câteva fragmente din mesajul pentru Post semnat de Papa Benedict al XVI-lea, IPS Robu subliniază şase idei. Le redăm în continuare, cu precizarea că mesajul integral al Arhiepiscopului de Bucureşti poate fi citit pe ARCB.ro şi amintind că pentru credincioşii de rit latin Postul Mare a început din 6 februarie.
„1. Pomana ne ajută să învingem ispita continuă de a ne lăsa vrăjiţi de bunurile materiale şi ne educă să venim în ajutorul aproapelui, împărţind bunurile noastre cu cei săraci. 2. Conform învăţăturii evanghelice, noi nu suntem proprietarii, ci administratorii bunurilor pe care le posedăm. Prin aceste bunuri pe care le avem, suntem chemaţi să devenim pentru aproapele dovezi ale Providenţei şi ale iubirii divine. `Dacă cineva are bogăţiile lumii şi-l vede pe fratele său, care este în nevoie, şi îşi închide inima faţă de el, cum poate să rămână în acela iubirea lui Dumnezeu` (1In 3,17). A-l ajuta pe aproapele este o datorie de dreptate înainte de a fi un act de caritate. 3. `Sfânta Evanghelie pune în lumină o caracteristică specifică a pomenii creştine: trebuie să fie făcută în ascuns`. Isus spune: Aveţi grijă să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei, … Tu, însă, când dai de pomană, să nu ştie stânga ta ce face dreapta ta, pentru ca pomana ta să fie în ascuns (Mt 6,1.3-4). Spune Sfântul Părinte: `Totul trebuie să fie, aşadar, îndeplinit spre slava lui Dumnezeu şi nu a noastră… Pomana evanghelică nu este o simplă binefacere: este, mai curând, o expresie concretă a carităţii, virtute teologală care cere convertirea interioară la iubirea lui Dumnezeu şi a fraţilor, imitându-l pe Isus Cristos, care prin moartea pe cruce s-a dăruit cu totul pentru noi` (nr. 3).”
„4. Scriptura ne învaţă că ai mai multă bucurie când dai, decât atunci când primeşti (Fap 20, 35). Ori de câte ori, când din iubire faţă de Dumnezeu împărţim bunurile noastre cu aproapele în dificultate, experimentăm că plinătatea vieţii se naşte din iubire şi că totul se reîntoarce ca o binecuvântare sub forma păcii, a satisfacţiei interioare şi a bucuriei. Tatăl Ceresc răsplăteşte pomana noastră cu bucuria sa. Ba mai mult, Sfântul Petru citează printre roadele spirituale iertarea păcatelor: `Dragostea, scrie el, acoperă o mulţime de păcate` (1Pt 4,8). `Pomana, apropiindu-ne de ceilalţi, ne apropie de Dumnezeu şi poate să devină instrument de adevărată convertire şi împăcare cu El şi cu fraţii noştri` (nr.4). 5. Pomana educă în generozitatea iubirii. Este semnificativ în acest sens episodul din Evanghelie în care văduva a pus în caseta pentru ofrande a Templului tot ce mai avea la viaţa ei (Mc 12,44). Isus a lăudat-o pentru că a pus din sărăcia ei totul. „Aceste episod emoţionant se află în cadrul descrierii zilelor care precedă patima şi moartea lui Isus care, cum observă sfântul Paul, s-a făcut sărac pentru a ne îmbogăţi cu sărăcia sa (cf. 2Cor 8,9); s-a dăruit pe sine însuşi pentru noi. Postul Mare, prin practica pomenii, ne îndeamnă să-I urmăm exemplul. La şcoala Sa putem să învăţăm să facem din viaţa noastră un dar total; imitându-L, reuşim să fim disponibili, nu atât pentru a da ceva din ceea ce avem, cât, mai ales, pentru a ne dărui pe noi înşine… Practica pomenii în Postul Mare devine un mijloc pentru a trăi intens vocaţia noastră de creştini. Atunci când creştinul se oferă gratuit pe sine însuşi, mărturiseşte că nu este bogăţia materială cea care dictează legile existenţei, ci iubirea. Ceea ce dă valoare pomenii este, aşadar, iubirea care inspiră forme diferite de dăruire, după posibilităţile şi condiţiile fiecăruia” (nr.5). 6. Postul Mare ne învaţă să ne „antrenăm”, din punct de vedere spiritual, prin practicare pomenii, pentru a creşte în caritate şi pentru a-L recunoaşte pe Cristos în cei săraci.”
