Convertirea lui Augustin a durat până la moarte
27.02.2008, Vatican (Catholica) - În reflecţia sa finală despre Sf. Augustin, din cadrul audienţei generale de miercuri, 27 februarie 2008, din Aula Paul al VI-lea, Papa Benedict al XVI-lea a vorbit despre convertirea interioară a sfântului, numind-o „una dintre cele mai măreţe” din istoria creştină. Papa a reamintit că anul trecut a făcut o călătorie pentru a aduce un omagiu rămăşiţelor pământeşti ale Sf. Augustin, fapt care a dorit „să demonstreze admiraţia şi respectul întregii Biserici Catolice faţă de Sf. Augustin, şi devoţiunea mea personală şi recunoaşterea unei figuri cu care simt că am legături strânse, datorită rolului jucat de el în viaţa mea teologică, în viaţa mea ca preot şi ca păstor”.
Reamintind relatarea lui Augustin despre propria sa convertire din „Confesiuni”, Sfântul Părinte a spus că procesul este cel mai bine „descris ca un drum care rămâne un adevărat exemplu pentru fiecare dintre noi”. A fost un drum care „a continuat cu umilinţă până la sfârşitul vieţii sale”. „Putem afirma că toate etapele vieţii sale – şi putem distinge cu uşurinţă trei faze – alcătuiesc împreună o singură şi lungă convertire”, a explicat Pontiful. El a caracterizat prima fază ca „o apropiere treptată de creştinism”, deoarece Augustin era „un pasionat căutător al adevărului”. „Filozofia, şi în special cea platonică, l-a condus mai aproape de Cristos descoperindu-i existenţa Logos-ului, sau a raţiunii creatoare, fără a-i arăta însă cum să ajungă la acest Logos, care părea atât de inaccesibil.
„Doar prin citirea Scrisorilor Sf. Paul, în credinţa Bisericii Catolice, el a ajuns la o înţelegere mai bună. […] Ochii lui au căzut pe pasajul din Scrisoarea către Romani, în care apostolul cere abandonarea plăcerilor trupeşti în favoarea lui Cristos. El a înţeles că acele cuvinte îi erau destinate tocmai lui. Ele veneau de la Dumnezeu, prin Apostol, şi îi arătau ce trebuia să facă în acel moment”. „Credinţa lui în Cristos l-a făcut să înţeleagă că Dumnezeu, aparent atât de îndepărtat, în realitate nu era departe deloc. În acest sens credinţa în Cristos i-a permis lui Augustin să îşi încheie îndelungata lui căutare a adevărului. Doar un Dumnezeu care s-a făcut `tangibil`, unul dintre noi, este un Dumnezeu căruia i ne putem ruga, de la care şi cu care putem trăi”.
Papa Benedict al XVI-lea a spus că ultimul pas, sau „a treia convertire” de pe acest drum, „l-a condus pe [Augustin] să îi ceară iertare lui Dumnezeu în fiecare zi a vieţii sale”. Papa a explicat: „La început a crezut că odată botezat, într-o viaţă de comuniune cu Cristos, în sacramente şi în celebrarea Euharistiei, va ajunge la viaţa propusă în Predica de pe Munte, care este una de perfecţiune… În perioada mai târzie a vieţii sale a înţeles că ceea ce a spus în primele sale predici despre Predica de pe Munte – că noi ca şi creştini trăim permanent această viaţă ideală – a fost o greşeală… Avem nevoie permanentă de convertire. Până la sfârşit trebuie să demonstrăm o umilinţă care recunoaşte că suntem păcătoşi aflaţi pe cale, până când Domnul ne întinde mâna Lui şi ne conduce la viaţa eternă. Cu această atitudine de umilinţă a trăit Augustin ultimele sale zile până la moarte”.
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
