LC: Scopurile inutile ale experimentării cu orice preţ
25.05.2008, Roma (Catholica) - În contextul recentului şi controversatului vot din parlamentul britanic pe marginea unei noi legi britanice care va reglementa fecundarea asistată şi cercetarea asupra embrionilor umani, numărul pe luna mai 2008 al revistei Lumea Catholica ne propune articolul „Scopurile inutile ale experimentării cu orice preţ”, semnat de Assuntina Morresi, traducere după L`Osservatore Romano. Acest articol analizează problemele abordate în noua lege: avortul, necesitatea unui tată, copiii-medicament şi embrionii micşti om-animal.
Se arată că limita avortului rămâne la 24 de săptămâni, aşa cum a fost fixată de legea din 1990. „Fostul ministru Edward Leigh, care a susţinut limita de 12 săptămâni, a declarat polemic că `În Marea Britanie modernă locul cel mai periculos este pântecele mamei tale`. Dezbaterea a fost foarte aprinsă şi în mass-media: Daily Mail a publicat în ediţia din 7 mai poveştile a patru copii născuţi foarte prematur, sub titlul `Copiii noştri s-au născut sub limita avortului… şi au supravieţuit`. Mai mult decât relatările impresionează imaginile: ies în evidenţă fotografiile a patru copii, frumoşi şi sănătoşi acum; extrem de mici şi plini de tuburi şi pansamente în dificilele prime zile din vieţile lor”.
„Nu va mai fi nevoie”, se precizează în continuare, „pentru a avea acces la tratamente de fertilizare in vitro, de prezenţa unei perechi, adică a viitorilor părinţi – mamă şi tată. A fost respins şi un amendament care prevedea prezenţa cel puţin a unui `model de rol masculin`. Noua lege cere în schimb prezenţa unui `susţinător parental`”, motivaţia fiind nediscriminarea cuplurilor de lesbiene şi a femeilor singure. „În concluzie, orfani încă înainte de a fi concepuţi: imposibil în natură dar nu pentru lege, în Marea Britanie. Dar pentru că chiar şi în eprubetă este nevoie de sămânţă masculină pentru a crea un embrion, trebuie să existe totuşi în mod necesar un tată biologic, chiar dacă este redus la un producător de spermă: un număr într-un catalog ale unei bănci de spermă sau poate, mai modern, un cod de bare”.
O altă poartă pe care o deschide legea britanică este aceea de a se putea naşte „copii din embrioni selecţionaţi, în scopul de a putea dispune de ţesuturi compatibile cu acelea ale unor fraţi sau surori bolnave. Se va permite, aşadar, să se producă un număr ridicat de embrioni umani pentru a-i alege pe aceia cu caracteristicile genetice `adecvate`, care după ce se vor dezvolta şi se vor naşte vor da propriile ţesuturi fraţilor bolnavi. Embrionii consideraţi mai puţin compatibili sau total nepotriviţi vor fi înlăturaţi: cu alte cuvinte, o selecţionare genetică pe baza posibilei folosiri a materialului biologic al copilului ce ar urma să se nască”.
În fine, „Iată şi măsura legislativă cea mai discutată: de acum înainte se vor putea autoriza cercetări care presupun crearea de embrioni micşti om-animal de diverse tipuri”, deşi comunitatea ştiinţifică nu pare prea interesată de acest tip de embrioni. Mai mult, „în luna noiembrie a anului trecut, Ian Wilmut, `părintele` oii Dolly, a declarat public că a renunţat la încercarea de a produce celule rădăcină embrionare prin clonarea terapeutică, deoarece tehnica este ineficientă, nu a funcţionat niciodată pe fiinţe umane, şi a funcţionat puţin şi rău în cazul animalelor”. Un grup de 16 oameni de ştiinţă din întreaga lume puternic implicaţi în cercetare în acest sector au protestat: „nu există o justificare validă, medicală sau ştiinţifică, pentru a insista asupra creării unui spectru amplu de entităţi hibride umane-neumane sau `embrioni umani micşti`”. „De unde atunci”, se întreabă autoarea materialului, „această încăpăţânare pentru o cercetare atât controversată din punct de vedere etic cât şi îndoielnică din punct de vedere ştiinţific? Poate pentru a demonstra că trebuie să se experimenteze tot ceea ce se doreşte?”
