Lourdes-ul, loc de comuniune, speranţă şi convertire

14.09.2008, Lourdes (Catholica) - Ieri, la 4PM, Sfântul Părinte a plecat de la Nunţiatura Apostolică din Paris spre aeroportul Orly. De acolo a luat avionul până la Tarbes, de unde a mers la Lourdes cu elicopterul. Din papamobil, Pontiful a parcurs primele trei etape ale itinerariului jubiliar, pe care pelerinii veniţi la Lourdes sunt invitaţi să îl urmeze cu ocazia aniversării a 150 de ani de la apariţiile Fecioarei. După fiecare etapă, Papa s-a oprit pentru a se ruga. Itinerariul include patru locuri asociate cu viaţa Bernadettei: baptisteriul unde a primit botezul; `cachot`, casa unde a trăit familia ei; grota de la Massabielle, locul apariţiilor Fecioarei şi inima Sanctuarului marian; şi capela în care ea a primit Prima Împărtăşanie. Când Papa a ajuns la grotă, un copil i-a dat un pahar de apă luată din izvorul de acolo. Sfântul Părinte a aprins apoi o lumânare şi s-a oprit un moment în rugăciune în tăcere, după care a citit rugăciunea asociată acelei etape a itinerarului jubiliar. A mers apoi la mănăstirea Sf. Iosif unde a luat cina.

La 9.15PM, Papa Benedict al XVI-lea a mers la Bazilică unde, de la intrarea inferioară, a urmărit ultimele momente ale procesiunii cu torţe a credincioşilor, de la grota apariţiilor la Bazilică. Sfântul Părinte şi-a început discursul către pelerinii prezenţi amintind că „acum 150 de ani, la 11 februarie 1858, în acest loc cunoscut ca grota de la Massabielle, departe de oraş, o tânără fată din Lourdes, Bernadetta Soubirous, a văzut o lumină şi în această lumină a văzut o tânără doamnă care era `frumoasă, mult mai frumoasă decât oricare alta`. […] În această conversaţie, în acest dialog marcat de atâta delicateţe, Fecioara i-a spus să transmită anumite simple mesaje de rugăciune, penitenţă şi convertire. […] Lourdes este unul dintre locurile alese de Dumnezeu pentru ca frumuseţea Sa să fie reflectată cu o strălucire particulară, şi de aici importanţa simbolului luminii. […] În faţa grotei, zi şi noapte, vară şi iarnă, lumina străluceşte, aprinsă de rugăciunile pelerinilor şi bolnavilor, care vin cu grijile şi nevoile lor, dar mai presus de toate cu credinţa şi cu speranţele lor.”

Papa Benedict a spus apoi că „venind aici la Lourdes, în pelerinaj, dorim să intrăm, pe urmele Bernadettei, în această extraordinară apropiere dintre cer şi pământ, care nu încetează să crească. În timpul apariţiilor merită subliniat faptul că Bernadetta se ruga rozariul sub privirea Mariei, care se unea cu ea în momentele de doxologie. Acest fapt confirmă profundul caracterul teocentric al rugăciunii rozariului. Când ne rugăm rozariu, Maria ne oferă inima şi privirea ei pentru a putea contempla viaţa Fiului ei, Isus Cristos.” După ce a amintit că Papa Ioan Paul al II-lea a fost de două ori la Lourdes, Sfântul Părinte a evocat modul în care acesta a îmbogăţit rozariul „cu meditaţiile misterelor de lumină”.

„Procesiunea cu torţe exprimă misterul rugăciunii într-o formă pe care ochii noştri trupeşti o poate cuprinde: în comuniunea Bisericii, care îi uneşte pe cei aleşi din ceruri cu pelerinii de pe pământ, lumina dialogului dintre om şi Domnul său străluceşte cu forţă şi o cale luminoasă se deschide în istoria omenirii, chiar şi în cele mai negre momente ale ei.” Sfântul Părinte a subliniat faptul că procesiunea „este un timp de mare bucurie eclezială, dar şi un timp de gravitate: intenţiile pe care le aducem subliniază comuniunea noastră profundă cu toţi cei care suferă. Ne gândim la victimele inocente care suferă de violenţă, război, terorism şi foamete; de cei care suportă consecinţele şomajului, bolii, infirmităţii, singurătăţii, sau din cauza condiţiei lor de imigranţi. Nu trebuie să uităm nici de cei care suferă pentru numele lui Cristos şi mor pentru El.”

„Maria”, a adăugat el, „ne învaţă să ne rugăm, să facem din rugăciune un act de iubire pentru Dumnezeu şi un act de caritate fraternă. Rugându-ne cu Maria, inimile noastre îi primesc pe cei care suferă. […] Lourdes-ul este un loc de lumină deoarece este un loc de comuniune, speranţă şi convertire.” Păcatul, dimpotrivă, „ne face orbi, ne împiedică să ne punem la dispoziţie ca şi călăuze pentru fraţii şi surorile noastre, şi ne face neîncrezători să îi lăsăm pe ei să ne călăuzească. Avem nevoie să fim luminaţi. […] În acest Sanctuar de la Lourdes, spre care creştinii din lumea întreagă şi-au îndreptat privirile de când Fecioara Maria a provocat speranţa şi iubirea să strălucească aici dând loc de onoare bolnavilor, săracilor şi celor mici, suntem invitaţi să descoperim simplitatea vocaţiei noastre: este de ajuns să iubim.”

„Câţi nu vin aici cu speranţe – secrete probabil – de a beneficia de ceva miracole; apoi, făcând drumul înapoi, având parte de o experienţă spirituală a vieţii în Biserică, îşi schimbă modul de percepţie a lui Dumnezeu, a celorlalţi şi a propriei persoane”, a spus Papa în încheiere. „O mică flacără numită speranţă, compasiune, delicateţe este acum în ei. O tăcută întâlnire cu Bernadetta şi cu Fecioara Maria poate să schimbe viaţa omului, pentru că ele sunt aici, în Massabielle, pentru a ne conduce la Cristos, care este viaţa noastră, tăria noastră şi lumina noastră.”