Reuniunea de toamnă a Conferinţei Episcopale a SUA

12.11.2008, Baltimore (Catholica) - În cadrul unei întâlniri în mijlocul a „enorme provocări” pentru Biserică şi pentru naţiune, preşedintele Conferinţei Episcopale a Statelor Unite încurajează credincioşii să îşi pună speranţa în „ceea ce durează pentru totdeauna”. Cardinalul Francis George, Arhiepiscop de Chicago, a spus acestea luni, 10 noiembrie 2008, în discursul de deschidere a adunării generale de toamnă a Episcopilor, care se desfăşoară în Baltimore până joi, 13 noiembrie. Întâlnirea are loc la o săptămână după ce Barack Obama a câştigat alegerile prezidenţiale din SUA, despre care Cardinalul a spus că au încheiat un ciclu electoral în care „ambii candidaţi ne-au invitat să sperăm în schimbare”.

Cardinalul a contrapus acest mesaj cu acela al Papei Benedict al XVI, care „ne invită să ne punem speranţa în ceea ce durează pentru totdeauna”. Comentând victoria istorică a preşedintelui ales Barack Obama, primul afro-american ales preşedinte al ţării, Cardinalul George a spus: „ne putem bucura astăzi cu aceia care, după figuri eroice asemenea Rev. Martin Luther King, au făcut parte dintr-o mişcare de a aduce drepturile civile, ordinea legală a ţării noastre, într-un acord mai mare cu drepturile umane universale, cu ordinea lui Dumnezeu”. „Suntem, poate, într-un moment în care, cu harul lui Dumnezeu, toate rasele sunt în siguranţă în cadrul consensului american”, a continuat Cardinalul. „Nu suntem însă în punctul în care catolicii, în special în viaţa publică, să fie consideraţi parteneri deplini în experienţa americană, decât dacă sunt dispuşi să lase la o parte unele învăţături catolice fundamentale într-o ordine morală şi politică dreaptă”.

Cardinal George a adăugat: „Lucrul de o importanţă majoră pentru noi, ca Episcopi ai Bisericii, este ca Biserica să rămână fidelă sieşi şi Domnului ei în anii care vor veni, pentru că doar fiind în mod autentic ea însăşi va sluji societatea şi membrii ei, în timp şi în veşnicie. Lucrând pentru binele comun al societăţii noastre, dreptatea rasială este unul dintre stâlpii doctrinei noastre sociale. Dreptatea economică, în special pentru săracii atât de aici cât şi de peste graniţă, este un altul. Dar Biserica vine de asemenea întotdeauna şi pretutindeni cu amintirea, cu convingerea că Cuvântul veşnic al lui Dumnezeu s-a făcut om, a luat trup în pântecele Fecioarei Maria, cu nouă luni înainte ca Isus să se nască în Betleem. Acest adevăr este celebrat în liturgia noastră… Binele comun nu poate fi niciodată realizat în mod adecvat, în orice societate, dacă aceia care aşteaptă să se nască pot fi ucişi în mod legal la alegere”.

„Dacă decizia Curţii Supreme care spunea că afro-americanii sunt proprietatea altor oameni şi oarecum mai puţin decât persoane ar fi încă în vigoare prin legea constituţională”, a continuat Cardinalul George, „domnul Obama nu ar fi preşedinte al Statelor Unite. Astăzi, ca şi acum 150 de ani, fundamentul comun nu poate fi găsit distrugând binele comun”. Cardinalul a mai amintit că în urmă cu 50 de ani, Papa Ioan al XXIII-lea a iniţiat Conciliul Vatican II: „Papa a privit la o lume divizată şi a sperat ca Biserica să poată acţiona aşa cum ne cere `Lumen Gentium`, ca `sacrament al unităţii rasei umane`”. „Aceia care ar slăbi unitatea noastră internă ar face misiunea externă, către lume, a Bisericii mai dificilă dacă nu imposibilă”, a arătat el. „Isus a promis că lumea va crede în El dacă suntem una: una în credinţă şi în doctrină, una în rugăciune şi în sacramente, una în conducere şi păstorire”.

Conferinţa Episcopală, le-a amintit Cardinalul Episcopilor prezenţi, este un „instrument pentru modelarea unităţii spirituale, pentru crearea de legături de afecţiune care ne ajută să guvernăm în comuniune unii cu alţii, în special într-o lume divizată şi într-o Biserică ce cunoaşte dezacordul faţă de unele dintre învăţăturile ei şi nemulţumire cu privire la aspecte ale guvernării ei”. El a continuat: „După cum ştim cu toţii, Biserica s-a născut fără conferinţe episcopale, aşa cum s-a născut fără parohii şi fără dieceze, deşi toate aceste structuri au ajutat din punct vedere pastoral de-a lungul secolelor. Biserica s-a născut doar cu păstori, cu păstori apostolici, a căror relaţie cu poporul lor i-a ţinut una cu Cristos, de la care vine autoritatea de a conduce Biserica. A întări relaţia oamenilor cu Cristos rămâne preocuparea şi datoria noastră primară ca Episcopi”.