Statul Vatican: mic, dar măreţ
14.02.2009, Vatican (Catholica) - În ciuda dimensiunii lui mici, Statul Vatican este măreţ din alte puncte de vedere, susţine Cardinalul Tarcisio Bertone. Secretarul de stat a vorbit joi la deschiderea congresului „Un mic teritoriu pentru o mare misiune”, desfăşurat la Palatul Lateran din Roma. Evenimentul, organizat de guvernoratul Vaticanului, marchează 80 de ani de când, la 11 februarie 1929, au fost stabilite acordurile ce recunoşteau independenţa şi suveranitatea Sfântului Scaun. Congresul s-a încheiat astăzi cu o audienţă la Papa.
Cardinalul Bertone a susţinut că aniversarea „este un moment potrivit pentru a aminti obiectivul înalt (al Cetăţii Vaticane) şi pentru a evalua modul în care acest obiectiv a fost urmărit în ultimele opt decenii”. Revăzând istoria Statului Vatican, Cardinalul a amintit în mod special activitatea Papei Pius al XI-lea: „Acest mare Pontif este adevăratul creator şi fondator al Statului Vatican”. Semnarea Pactelor Laterane a pus capăt aşa numitei „probleme romane”, care a apărut atunci când, în 1970, Italia a invadat şi preluat proprietăţile Bisericii. Referindu-se la Papa Pius al XI-lea, secretarul de stat a spus că Statul Vatican „este, de fapt, rezultatul tenacităţii, realismului, culturii şi clarviziunii sale, demonstrată cu atâtea alte ocazii în faţa numeroaselor probleme grave ce au marcat Biserica şi societatea în timpul acelui pontificat”.
Cardinalul a amintit apoi principalele evenimente istorice cărora a trebuit să le facă faţa micul stat, primul fiind cel de-al doilea război mondial (1939-1945). În acea perioadă Sfântul Scaun a desfăşurat o „intensă acţiune de promovare a păcii şi carităţii, dar cu notabile limite”. „Să ne gândim la faptul că diplomaţii acreditaţi la Sfântul Scaun din ţările aflate în război cu Italia au trebuit să părăsească Roma şi că acţiunea eclezială, diplomatică şi caritabilă a Sfântului Scaun era condiţionată de controlul statului italian”, a subliniat prelatul. A amintit apoi de operele caritabile conduse de Papa Pius al XII-lea în Europa în timpul războiului, care au oferit ajutor şi au facilitat comunicarea între „cei pe care războiul i-a separat”. A urmat apoi ocuparea de către germani a Romei, între septembrie 1943 şi iunie 1944: „Cetatea Vaticanului a fost înconjurată de o putere politică şi militară, Reich-ul german, cu care Sfântul Scaun a avut nu puţine conflicte deschise”.
Cardinalul a menţionat locurile de refugiu care au servit ca adăpost pentru multe victime în timpul celui de-al doilea război mondial: Seminarul Pontifical Major Lateran, mănăstirea Sf. Paul fuori le mura, vilele pontificale de la Castel Gandolfo, diferite alte mănăstiri, institute de învăţământ şi parohii din Roma. Secretarul de stat s-a referit şi la alte evenimente din istoria Cetăţii Vaticane: Conciliul Vatican II, diferitele Sinoade ale Episcopilor, celebrarea Anilor jubiliari, în special Marele Jubileu al Anului 2000… A amintit apoi de funeraliile Papei Ioan Paul al II-lea şi de alegerea Papei Benedict al XVI-lea, evenimente „care au adus la Roma principalele autorităţi politice ale lumii şi mulţimi masive de oameni”.
