Evanghelia iertării păcătosului şi a îndreptării credinciosului
17.02.2009, Bucureşti (Catholica) - „Parabola fiului risipitor ne arată trei adevăruri distincte, dar strâns legate între ele: drama libertăţii păcătoase, puterea pocăinţei sincere şi iubirea milostivă şi mântuitoare a lui Dumnezeu faţă de om”, a subliniat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Daniel, în cuvântul rostit în ziua de duminică, 15 februarie 2009, în Paraclisul patriarhal, aflăm din Ziarul Lumina. Explicând semnificaţia plecării fiului risipitor în ţara îndepărtată, Preafericirea Sa a arătat că ea înseamnă în primul rând multa libertate pe care Dumnezeu o dăruieşte omului atunci când îi oferă darurile Sale. „În acest spaţiu al libertăţii noastre, uneori uităm de Dumnezeu, uităm darurile primite, folosindu-le fără referinţă sau amintire la dăruitor. Ţara îndepărtată este libertatea mare a omului, chiar până la uitarea de Dumnezeu”.
„Libertatea fiului plecat de lângă tatăl, manifestată prin cheltuirea averii acestuia în dezmierdări, în desfrâu, devine libertatea de a risipi, nu de a aduna, de a înmulţi darurile. Ţara îndepărtată, ca spaţiu al libertăţii, este distanţa dintre primirea darurilor şi facerea roditoare a lor sau risipirea acestora”. Tânărul fiu din Evanghelie nu a făcut nimic roditor, ci a cheltuit darurile primite, epuizând viaţa şi sănătatea sa în lucruri fără valoare, care i-au sărăcit inima de iubire pentru Dumnezeu şi pentru semeni. Foametea care urmează risipirii averilor, a darurilor, lipsa de hrană înseamnă o sărăcire de cele materiale. Dumnezeu îngăduie însă foamea materială, criza economică, pentru a-l face pe om să se trezească, încât căutarea celor materiale să se schimbe în foame după cele spirituale”.
Interpretând gestul fiului risipitor, Patriarhul a menţionat că „ridicarea se referă la schimbarea stării în care se afla prin întoarcerea lui la tatăl. Ridicarea este motivată de dorinţa convertirii, a revenirii la casa părintelui său, dăruitorul averilor cheltuite de el, pe care fiul cel tânăr l-a uitat. Ridicarea din păcat înseamnă aducere-aminte de Dumnezeu şi înnoire sufletească prin milostivirea lui Dumnezeu”. Vorbind şi despre faptul că tatăl l-a iertat pe fiul cel mic, Patriarhul a spus: „Primirea deosebită de care s-a bucurat fiul cel risipitor nu a adus în sufletul fratelui mai mare mângâierea reîntâlnirii cu fratele său, ci a născut mâhnire şi reproş. El aştepta ca tatăl lor să fie drept înainte de a fi milostiv, pentru că, după dreptate, fiul cel mic trebuia pedepsit pentru risipirea averii încredinţate… Iubirea şi milostivirea lui Dumnezeu este mai mare decât cred oamenii că trebuie să o arate Dumnezeu. Dreptatea poate ucide uneori, dar iubirea este mai mare decât dreptatea fiindcă recuperează viaţa umană, salvează persoana umană”.
„Constatăm că Evanghelia din această duminică nu se referă doar la iertarea fiului cel risipitor, ci şi la îndreptarea fiului ascultător şi statornic. Primul a fost salvat, iar cel de al doilea a fost îndreptat cu iubire părintească. Credincioşia şi ascultarea fiului celui mare nu trebuie să excludă milostivirea şi iertarea. Evanghelia ne arată că oamenii credincioşi şi virtuoşi nu înţeleg întotdeauna marea milostivire primită prin Taina pocăinţei, considerând că păcătoşii trebuie mai întâi pedepsiţi şi apoi iertaţi. Hristos învaţă că trebuie să ne bucurăm de orice om care vine la biserică, care doreşte să-şi schimbe viaţa”, a conchis Patriarhul Daniel.
