Interviu cu superiorul SSPX

17.02.2009, Econe (Catholica) - Episcopul Bernard Fellay, superior general al Fraternităţii preoţeşti Sfântul Pius al X-lea, a fost intervievat de publicaţia elveţiană „Le Nouvelliste” după Liturghia celebrată sâmbătă la Econe pentru sufletele seminariştilor decedaţi. Subliniem pentru cititori că opiniile de mai jos aparţin unui Episcop care, chiar dacă nu mai este excomunicat, nu este în comuniune deplină cu Biserica Catolică. Dacă redăm în continuare acest interviu este pentru a releva poziţia SSPX, urmând ca fiecare să tragă concluzii singur despre disponibilitatea – cu sau fără ghilimele – de dialog a taberei tradiţionaliste.

– Mons. Bernard Felly, la ce dată vă veţi întoarce în Vatican?
– Nu a fost fixată vreo dată. După furtuna ce a avut loc avem nevoie de timp să ne adunăm.

– Iar discuţiile pe care aţi acceptat să le aveţi cu Roma vor avea loc în curând?
– Din nou nici o dată fixată… dar da, vor începe.

– Cât vor dura discuţiile? Aveţi un calendar stabilit?
– Ar putea dura foarte mult dacă ţinem cont de ceea ce tocmai a avut loc. Nu datorită nouă, ci datorită reacţiilor întregii Biserici, în special privitoare la poziţia noastră vizavi de Conciliul Vatican II. Conciliul a inclus multe cuvinte ambigue în text pentru a se obţine o mai mare majoritate. Iar pentru aceasta plătim astăzi. Textele nu sunt clare şi există o multitudine de interpretări diferite care sunt acceptare în Biserică. Dacă nu dorim colapsul Bisericii, clarificarea acestui Conciliu, care s-a dorit să fie pastoral şi nu dogmatic, este urgentă. Papa Ioan Paul al II-lea a afirmat deja în 1982 că erezia s-a răspândit din abundenţă în Biserică. Noi suntem bucuroşi că Roma vorbeşte despre necesitatea unor discuţii cu noi pe aceste teme fundamentale.

– Dar Papa Benedict al XVI-lea are o interpretare precisă a Conciliului Vatican II.
– În audienţa pe care mi-a acordat-o în 2005 mi-a spus că singura posibilă interpretare a Conciliului Vatican II este cea care urmează linia Tradiţiei vii. La 22 decembrie acelaşi an a condamnat în mod clar hermeneutica rupturii cu trecutul Bisericii. Dar e vorba de ceva vag şi larg. Lucrurile trebuie clarificate suplimentar.

– Papa a făcut paşi mari înspre voi, dar unii au impresia că este cumva singur, neaprobat de câţiva Episcopi care se par că nu vă doresc în Biserică.
– Într-un moment în care vorbim despre întoarcerea la comuniunea deplină, Papa se întreabă, probabil, cine dintre anumiţi Episcopi şi noi îi sunt mai aproape.

– Prin motu proprio despre vechea Liturghie şi ridicarea excomunicărilor Dvs, Papa Benedict al XVI-lea a făcut nişte gesturi spectaculoase dar şi unilaterale. Care va fi răspunsul Dvs?
– Am răspuns deja, afirmând dorinţa noastră de a urma, cu deschidere, calea discuţiilor indicată de Sfântul Părinte. Dar nu dorim să ne grăbim. Când mergem pe un teren minat este nevoie de prudenţă şi de moderaţie.

– Dar speraţi totuşi în atingerea unui consens doctrinal cu Papa…
– Pare dificil. Este adevărat, avem impresia că ne este apropiat în problema liturgică. Pe de altă parte el crede profund în inovaţiile Conciliului Vatican II. Va fi necesar să vedem care parte a divergenţelor se datorează unor filosofii diferite. O discuţie serioasă cere un minim de încredere. Pentru a stabili un climat mai senin am cerut Romei aceste gesturi, precum ridicarea decretului de excomunicare. Acum sperăm că acest lucru va aduce întregii Biserici o mai mare claritate doctrinară. Există, o ştim, prea multe ambiguităţi în Conciliul Vatican II-lea.

– Sunteţi totuşi conştient că vi se va cere să acceptaţi Conciliul Vatican II.
– Lucrul a fost reafirmat cu tărie în nota secretariatului de stat al Vaticanului, din 4 februarie 2009. Dar Sfântul Scaun nu poate să dea Conciliului o mai mare autoritate decât Conciliul însuşi nu şi-a acordat-o. Nu s-a dorit invocarea infailibilităţii şi rămâne astfel cu un grad mai mic de autoritate. Nu va fi niciodată o super-dogmă şi va fi mereu perceput în linia Magisteriului constant al Bisericii. Nici credinţa şi nici Biserica nu au început cu Conciliul Vatican II.

– Dacă vă veţi apropia de Roma vă temeţi de o diviziune în interiorul Fraternităţii?
– Nu mult, dar este oricum posibil. Ar exista un astfel de risc dacă am căuta din partea Romei o înţelegere pur canonică şi nu o soluţie care să privească temeliile problemei, respectiv criza doctrinară şi morală din Biserică. Dar nu este cazul.

– La final ce ne puteţi spune despre Mons. Williamson, căruia i-aţi cerut să răspundă, într-un timp rezonabil, pe tema Holocaustului?
– El studiază problema şi îşi va îndeplini sarcinile. Dar trebuie să îi dăm timp, pentru că doreşte să studieze problema cu seriozitate şi să dea un răspuns sincer.