Un nou interviu cu Episcopul Fellay
19.02.2009, SUA (Catholica) - Acum două zile Catholica.ro publica traducerea unui interviu cu Episcopul Bernard Fellay, superiorul Societăţii Sfântului Pius al X-lea (SSPX). Amintim că la sfârşitul lunii ianuarie cei patru Episcopi lefebvrişti din SSPX au beneficiat de ridicarea excomunicării. Momentul a coincis cu izbucnirea unui scandal pentru declaraţiile unuia dintre cei patru Episcopi, vizavi de Holocaust. Vă prezentăm în continuare fragmente dintr-un alt interviu, acordat acum de Episcopul Fellay publicaţiei The Remnant, în care prelatul vorbeşte despre cele două evenimente şi dă nişte detalii despre pretenţiile privind Conciliul Vatican II. În timp ce există unele suprapuneri cu interviul anterior, sunt şi aspecte noi, unele clarificate, altele… nu tocmai.
– V-aţi gândit vreodată că (ridicarea excomunicărilor) va provoca atâta publicitate negativă şi atacuri împotriva SSPX din partea presei seculare?
– Cu siguranţă nu. De fapt nu aveam nici o idee despre cum vor reacţiona media sau Conferinţele Episcopale. Era evident de mulţi ani faptul că există o opoziţie împotriva noastră în rândul progresiştilor, dar era imposibil de prevăzut că se vor folosi de astfel de arme împotriva noastră, aşa cum fac de câteva săptămâni. Şi din păcate Episcopul Williamson le-a oferit o neaşteptată armă cu care să lanseze atacuri împotriva noastră. Astfel lumea seculară şi progresiştii (catolici) împreună au putut să ne atace şi să creeze o enormă presiune asupra Papei pe o temă ce nu are de-a face cu credinţa. Se pare că unii Cardinali au văzut în această agitaţie şi furtună lucrarea diavolului. Să sperăm că vor merge înainte cu concluziile lor.
– Ce urmează? Aveţi o agendă stabilită pentru discuţiile teologice asupra punctelor dificile legate de Conciliul Vatican II? Ne puteţi spune cine va participa la aceste întâlniri din partea SSPX şi din partea Curiei Romane?
– Nu avem încă o agendă fixată. Vom vedea împreună cu Roma în următoarele luni cum vom aborda subiectele despre doctrină şi despre viaţa creştină. Vom da publicităţii la momentul potrivit numele celor ce vor participa la discuţii. Este evident că aceste discuţii trebuie să aibă loc într-o atmosferă liniştită, cât mai departe de media, pentru a putea fi astfel rodnice. Dar vom da cu siguranţă informaţiile necesare credincioşilor noştri. Să aşteptăm însă ca întâlnirile respective să devină o realitate concretă.
– Aţi putea să ne vorbiţi puţin despre punctele specifice, probabil din Decretul despre Ecumenism şi din Declaraţia despre Libertatea Religioasă, asupra cărora cereţi clarificare? Probabil e vorba şi de Gaudium et Spes?
– În primul rând voi spune că dacă cineva crede că noi ne-am „înmuiat” poziţia se înşeală. Poziţia noastră rămâne exact aceeaşi. Şi când spun că este nevoie de o clarificare suficientă şi nu de o listă exhaustivă de puncte teologice, mă refer la nevoia ca toate punctele şi principiile esenţiale care au condus Biserica la actuala criză să fie rezolvate; dar nu concluziile, a căror rezolvare ar lua mult şi ar putea fi o sarcină nesfârşită. Dacă principiile sunt sănătoase atunci concluziile vor veni de la sine.
Deci puncte specifice: ne confruntăm cu un munte uriaş. Mai întâi există un anumit spirit pe care am putea să îl numim modernism. Există şi un limbaj foarte ambiguu care a fost folosit după modelul limbajului filosofiei moderne. Acesta dă falsul spirit care a pătruns întreg Conciliul. Faptul că există atât de multe ambiguităţi a condus la diferite interpretări ale textelor şi chiar Papa Benedict a condamnat interpretările extremiste ale ultra-progresiştilor. Apoi avem întreaga problemă a relaţiilor dintre Biserică şi lume. În Conciliu, viziunea foarte pozitivă şi centrată pe om strică totul, în special în Gaudium et Spes şi Lumen Gentium. Există prea mult pozitivism în considerarea celorlalte religii, care în acea vreme erau numite „religii false”. Acum nu se mai foloseşte acest termen. Înseamnă cumva că ele ar fi acum adevărate?
Libertatea religioasă este un element fundamental al gândirii moderne şi al filosofiei moderne. Desigur, se pot găsi lucruri bune în alte religii, dar adevărata doctrină trebuie găsită în distincţii profunde şi necesare. Să luăm de exemplu drepturile omului. Biserica a apărat mereu multe drepturi umane. Biserica spune că aceste drepturi decurg din datoriile omului faţă de Creator. Ele nu sunt absolute; ele depind mereu de adevăr şi de bine. Nu veţi găsi niciodată un drept care are la bază eroarea sau răul. De aceea, a pune accept pe persoana umană, cum se face acum, poate să conducă la erori grave. … Avem într-adevăr o sarcină uriaşă în faţa noastră.
– Există tendinţe antisemite între conducătorii SSPX? Este antisemit în opinia Dvs să te rogi şi să lucrezi şi dialoghezi pentru convertirea evreilor la credinţa catolică? Şi de ce credeţi că există atâta sensibilitate în media vizavi de antisemitism?
– Expresia antisemit sau antisemitism este ambiguă. Există cel puţin două sensuri complet diferite. În primul rând cuvântul semit se referă la toate popoarele descendente din Sem, unul dintre cei trei fii ai lui Noe. Nu doar la evrei deci, ci şi la arabi; toţi sunt semiţi. În acest sens, cuvântul se referă la rase, la popoare, şi nu are vreo conotaţie religioasă. Antisemitismul este condamnat de Biserică fiind considerat un fel de rasism. Rasismul este nedrept şi împotriva poruncii iubirii aproapelui. Există şi un alt sens dat antisemitismului, legat de religie, în mod particular de religia iudaică. În actuala situaţie, oricine face orice remarcă despre religia iudaică, sau, de exemplu, spune că evreii ar trebui să îmbrăţişeze credinţa (creştină), poate fi foarte uşor etichetat ca antisemit. Lucru greşit. De fapt, ca să răspund întrebării Dvs, în lume există mult mai mult anticatolicism decât antisemitism. Problema este că anticatolicismul rămâne în domeniul religios, pe când antisemitismul este imediat legat de poporul evreu, fapt, spun încă o dată, foarte ambiguu şi imprecis.
– Aveţi ceva gânduri la final pentru a le împărtăşi catolicilor interesaţi de „această veste bună pentru întreaga Biserică”, cum o descria pr. Lombardi, purtătorul de cuvânt al Vaticanului?
– Dacă ne uităm în special la legătura făcută între decretul de ridicare a excomunicărilor şi incredibila agitaţie pornită de la un incident ce nu are de-a face nimic cu credinţa, nu se poate să nu observăm că acţionează forţe care nu sunt omeneşti. Am auzit câţiva Cardinali care cred că diavolul s-a dezlănţuit. Şi de fiecare dată când apare atâta violenţă şi zarvă, este un semn bun. Poate nu ne dăm seama pe moment ce înseamnă. Dar pentru noi este o invitaţie la rugăciune şi jertfă. Biserica este ceva supranatural şi nu putem explica Biserica, nici chiar roadele şi consecinţele actelor umane făcute în Biserică, dacă privim doar partea umană. Capul Bisericii este şi rămâne Domnul nostru Isus Cristos. Sufletul Bisericii este însăşi Duhul Sfânt. Domnul a promis că Biserica Sa nu poate fi distrusă. Să facem tot ce ne stă în putere să fim fideli datoriilor stării noastre de viaţă, să ne rugăm Neprihănitei Inimi a Mariei, să ne rugăm Rozariul.
