Misiunea Bisericilor Catolice Orientale este unitatea
29.03.2009, Cluj (Catholica) - Între 4-7 martie 2009, la Gaming, în Austria, s-a desfăşurat o Conferinţă Internaţională care a reunit reprezentanţi ai Bisericilor Catolice Orientale din diferite ţări. Prezent la întâlnire împreună cu PS Virgil Bercea, Episcop de Oradea, şi PS Alexandru Mesian, Episcop de Lugoj, Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, a acordat un interviu biroului de presă al Eparhiei clujene despre aspectele mai importante ale evenimentului. Interviul a apărut în revista electronică Lumea Catholica, de unde preluăm câteva fragmente.
– Ce impresie v-a produs experienţa unei întâlniri între reprezentanţii diferitelor Biserici Orientale, o multitudine de naţionalităţi şi limbi diferite, reunite în aceeaşi Biserică Catolică? – Consider că, în primul rând, acest simpozion a avut un efect benefic pentru noi, pentru Bisericile Orientale, pentru că ne-am cunoscut mai bine reciproc. Toţi cei care au participat la a doua zi a conferinţelor, în 6 martie, au avut o panoramă asupra Bisericilor Orientale (extindere, număr de credincioşi, date istorice, cum s-a ajuns la momentul unirii), ceea ce a constituit o îmbogăţire pentru noi toţi. În al doilea rând, ne-am dat seama că istoriile noastre sunt destul de asemănătoare, pornind de la o idee de unire cu Biserica Romei, continuând cu o deschidere spre Occident care a avut un rol pozitiv şi asupra naţiunii din care aceste Biserici făceau parte. De multe ori, aceste Biserici au contribuit la dezvoltarea şi afirmarea internaţională a naţiunii pe care o reprezentau.
O altă asemănare este legată de perioada persecuţiilor comuniste, pentru că vorbim în primul rând de acele Biserici care fac parte din blocul est-european. În general, toate Bisericile Orientale au avut de suferit de pe urma regimului comunist, din cauza politicii lui Stalin, care în 1946 a început persecuţia Bisericii Ucrainene Catolice. Au fost momente în care am celebrat Sfinte Liturghii împreună, mai ales Liturghia Darurilor Înainte Sfinţite, în care am remarcat bogăţia rituală, dar şi a limbilor – în aceeaşi celebrare liturgică am ascultat 5-6 limbi între care limba engleză, care era limba oficială în Institut, dar şi limba germană, slovacă, slavonă şi limba română, ceea ce a însemnat o îmbogăţire pentru noi toţi, fiecare reprezentant al Bisericilor Orientale, dar având comună această caracteristică a catolicităţii, a universalităţii.
– În cadrul lucrărilor Simpozionului s-a realizat şi o prezentare a Bisericii Greco-Catolice din România. Vă rugăm să amintiţi câteva idei despre Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, prin care ne-am făcut cunoscuţi celorlalte Biserici Orientale Catolice. – Pentru Biserica noastră Română Unită cu Roma, Greco-Catolică, în mod particular, mi s-a părut interesantă conferinţa profesorului Cesare Alzzati, care a subliniat că, practic, în 1697, în momentul Unirii cu Roma, s-a pornit de la o concepţie foarte bună, adică: o Biserică sui-iuris din Transilvania, sub conducerea Episcopului ei, doreşte să se unească cu Biserica Romei, dar din document rezultă că nu se dorea nici o integrare, nici o includere, ci se dorea o comuniune în diversitate. Istoria a dovedit însă că din partea Romei atunci nu exista o viziune identică, Roma nu era pregătită teologic să accepte această idee inovatoare, a unităţii în diversitate. Ca urmare, după 1700, a urmat integrarea ca Eparhie sufragană Mitropoliei de Esztergom, ceea ce teoretic, s-ar putea spune, a însemnat reducerea la nivel de Eparhie.
Profesorul a încheiat foarte frumos, spunând: „Visul lui Teofil în 1697 şi al lui Atanasie de la 1698 s-a împlinit în anul 2005”, deoarece în decembrie 2005, Biserica Greco-Catolică a primit din partea Romei recunoaşterea ca Arhiepiscopie Majoră, ceea ce înseamnă că posedă un Sinod propriu care poate lua decizii importante: alegerea Arhiepiscopului Major, alegerea Episcopilor din această Biserică şi altele. Ceea ce spunea Episcopul Teofil în documentul său, „pe Vlădica nostru nimeni să nu-l hărbătăluiască”, însemna, de fapt, că Biserica sui-iuris a grecilor uniţi (aşa cum erau numiţi în vremea respectivă în Transilvania), dorea să-şi aleagă singură Mitropolitul. Acum suntem în măsură să spunem: da, acest lucru a fost actualizat, s-a făcut un drum, un drum cu greşeli de o parte şi de cealaltă, dar actualmente suntem la nivelul acelor idei de la sfârşitul secolului al XVII-lea, care au determinat unirea Bisericilor. Sigur, este doar una dintre multiplele idei care ar putea să fie amintite, ca urmare a acestor zile.
