Sfântul Ioan Scărarul, dascăl al virtuţilor
31.03.2009, Bucureşti (Catholica) - În Duminica a IV-a a Postului Mare, 29 martie 2009, Duminica Sfântului Ioan Scărarul, Preafericitul Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a ţinut un cuvânt de învăţătură în Paraclisul Reşedinţei patriarhale. Patriarhul României a explicat înţelesurile Evangheliei în care Isus Hristos a săvârşit minunea vindecării fiului lunatic, demonizat, al cărui tată era sărac şi a încercat în multe feluri să readucă sănătatea copilului său, dar nu a reuşit, iar în cele din urmă a venit la Hristos pentru a-l vindeca. Această minune a fost un prilej pentru Mântuitorul de a sublinia că a slăbit credinţa poporului, dar după ce a mustrat necredinţa poporului şi-a exprimat mila faţă de tânărul suferind.
Preafericirea Sa a evidenţiat faptul că Evanghelia este tulburătoare pentru că tatăl copilului, care a încercat să aducă alinare fiului său, a venit la Mântuitorul cu o credinţă incompletă, cu o credinţă îndoielnică, dar Mântuitorul a fost receptiv la suferinţa acestuia, precum este receptiv la intensitatea credinţei celor care se apropie de El. Explicând răspunsul în lacrimi al tatălui, Patriarhul a arătat că atunci când „tatăl copilului bolnav simte că Mântuitorul îl mustră fiindcă nu are credinţă suficientă, el se aşează în stare de căinţă, de pocăinţă până la lacrimi. A înţeles ceea ce a vrut să-i spună Mântuitorul. A înţeles mustrarea Lui şi de aceea a zis cu lacrimi: `Cred Doamne, ajută necredinţei mele`. Vedem în cuvintele tatălui sărman două atitudini foarte importante din punct de vedere duhovnicesc”.
„Lacrimile arată starea lui de căinţă pentru credinţa puţină sau credinţa amestecată cu îndoială, cuvintele `Cred Doamne` arată dorinţa lui de a-şi întări credinţa, iar cuvintele `Ajută necredinţei mele` arată pocăinţa lui, smerenia lui”. Preafericitul Daniel a explicat că după ce a întărit pe tatăl copilului în credinţă, Mântuitorul l-a vindecat pe copil de boală, iar pe ucenici de neştiinţă şi de neosteneală. „Vedem aici o întreită lucrare a Mântuitorului care întăreşte credinţa puţină şi slabă a tatălui, care vindecă şi ridică pe copil şi luminează şi învaţă pe ucenici. Aici sunt trei lucrări deodată săvârşite de Mântuitorul Isus Hristos ca lucrări de vindecare duhovnicească şi de întărire în credinţă şi de luminare a sufletului şi a vieţii omului”.
Patriarhul Daniel a subliniat că în această perioadă, a urcuşului spre Înviere, nu este suficient să ascultăm cuvintele Scripturii, ci trebuie să ne luminăm, să ne umplem şi să ne întărim de prezenţa lui Dumnezeu în noi prin rugăciune şi prin post, să transformăm prin postire foamea după hrană materială în foame după Dumnezeu, în foame şi sete după prezenţa iubitoare a lui Dumnezeu în noi. Patriarhul a precizat că un învăţător şi un făptuitor în această privinţă este Sfântul Ioan Scărarul: „Ca dascăl al virtuţilor dobândite prin credinţă puternică, prin post, prin rugăciune, prin osteneli este un dascăl al întregii creştinătăţi. Cartea lui, `Scara Virtuţilor`, a fost citită ca un manual de viaţă duhovnicească secole de-a rândul în mănăstiri. Şi astăzi în unele mănăstiri este citită, mai ales în perioada postului. În cuvinte foarte simple, dar cu un conţinut foarte adânc, Sfântul Ioan Scărarul ne arată lupta duhovnicească din suflet, din minte şi din inimă, a celui care se străduieşte să urce spre Dumnezeu prin împlinirea poruncilor dumnezeieşti, prin curăţirea de patimi”.
