Un an pentru a arăta preoţilor iubirea Bisericii (II)
03.06.2009, Vatican (Catholica) - Anul Preoţiei pe care Papa Benedict al XVI-lea l-a convocat de la 19 iunie, cu ocazia aniversării a 150 de ani de la moartea Sfântului Ioan Maria Vianney, parohul de Ars, încearcă să arate preoţilor iubirea pe care o are Biserica faţă de ei. Acest lucru îl explică în următorul interviu acordat agenţiei Zenit Cardinalul Claudio Hummes, OFM., prefect al Congregaţiei pentru Cler. Interviul a fost tradus de pr. Mihai Pătraşcu pe Ercis.ro. Redăm în continuare ultima parte.
– După părerea dumneavoastră, cum trebuie să fie formarea unui seminarist în domeniul spiritual, intelectual, pastoral şi liturgic? Care aspecte nu pot să lipsească?
– Biserica vorbeşte despre patru dimensiuni asupra cărora trebuie să se lucreze cu candidaţii: în primul rând dimensiunea umană, afectivă – toată problema despre persoană, despre demnitate şi despre maturizarea afectivă normală. Acest lucru este important pentru că este o bază. Există apoi dimensiunea spirituală. Astăzi ne aflăm în faţa unei culturi care nu mai este nici creştină, nici religioasă, şi este cu atât mai necesar să se dezvolte în candidaţi spiritualitatea. Apoi este dimensiunea intelectuală. Trebuie să se facă şcoală de filozofie şi de teologie pentru ca să fie capabili candidaţii să vorbească şi să-l vestească astăzi pe Isus Cristos şi mesajul său, în aşa fel încât să iasă în evidenţă toată bogăţia dialogului dintre credinţă şi raţiunea umană. Dumnezeu şi logosul tuturor lucrurilor care este Isus Cristos este explicaţia pentru toate.
Este apoi, desigur, dimensiunea apostolatului, adică trebuie pregătiţi candidaţii ca să fie păstori în lumile de astăzi. În acest domeniu pastoral este foarte important astăzi caracterul misionar, adică preoţii trebuie să aibă nu numai o pregătire, ci şi un stimulent puternic să nu se limiteze să primească şi să ofere slujirea celui care vine la ei, ci să meargă ei înşişi la persoane, mai ales la acei botezaţi care s-au îndepărtat pentru că nu au fost suficient evanghelizaţi şi care au dreptul să fie evanghelizaţi pentru că noi am promis să-l ducem pe Isus Cristos, să educăm în credinţă.
Acest lucru, de foarte multe ori, n-a fost făcut, sau a fost făcut foarte puţin. Preotul trebuie să meargă în misiune şi să pregătească comunitatea sa pentru ca să meargă să-l vestească pe Isus Cristos oamenilor, cel puţin celor care sunt în teritoriul parohiei, dar şi în afara ei. Această dimensiune misionară este foarte importantă astăzi. Este ucenicul care devine misionar cu adeziunea sa entuziastă, bucuroasă, capabil să investească necondiţionat toată viaţa în Isus Cristos. Trebuie să fim asemenea ucenicilor: fervenţi, misionari, bucuroşi, acestea sunt cheia şi secretul.
– Care sunt activităţile speciale care se vor desfăşura în acest an atât pentru tineri, cât şi pentru preoţi?
– Vor fi iniţiative în cadrul Bisericii universale, însă Anul Preoţiei trebuie să fie celebrat şi la nivel local, în Dieceze, în parohii, pentru că preoţii sunt slujitorii poporului, deci trebuie să fie implicate comunităţile. Diecezele trebuie să întreprindă iniţiative atât de aprofundare, cât şi de celebrare, pentru a duce preoţilor mesajul că Biserica îi iubeşte, îi respectă, îi admiră, este mândră de ei. Papa va deschide Anul Preoţiei la 19 iunie, în sărbătoarea Preasfintei Inimi a lui Isus, pentru că este Ziua Mondială pentru Sfinţirea Preoţilor. Vor fi vesperele în Bazilica San Pietro şi vor fi prezente rămăşiţele pământeşti ale parohului de Ars. Inima lui va fi în Bazilică, semn al importanţei pe care Papa vrea s-o dea preoţilor. Sperăm să fie prezenţi foarte mulţi preoţi.
Încheierea va avea loc după un an. Încă trebuie definită data marii întâlniri a Papei cu preoţii, la care vor fi invitate toate Diecezele. Vor fi şi numeroase alte iniţiative. Ne gândim la o întâlnire teologică internaţională în zilele care preced încheierea anului şi vor fi exerciţii spirituale. Sperăm să putem implica şi universităţile catolice să aprofundeze sensul preoţiei, teologia preoţiei şi toate temele importante pentru preoţi.
– Cum poate un preot să rămână fidel faţă de vocaţia sa în acest secol aşa de antireligios?
– Înainte de toate, Biserica, prin seminariile sale şi formatorii săi, trebuie să facă o selecţie foarte riguroasă a candidaţilor. Apoi este de folos o bună formare în dimensiunea umană, intelectuală, spirituală, pastorală, misionară. Este fundamental de amintit că preotul este ucenicul lui Isus Cristos şi să fim siguri că a avut o întâlnire puternică personală şi comunitară cu Isus, în care a aderat cu adevărat la el. Fiecare Euharistie poate să fie un moment foarte puternic al acestei întâlniri, dar acelaşi lucru este valabil pentru citirea cuvântului lui Dumnezeu. Aşa cum spunea Papa Ioan Paul al II-lea, există atâtea oportunităţi pentru a mărturisi întâlnirea cu Isus Cristos. Este fundamental a fi un misionar capabil să reînnoiască elanul sacerdotal şi să se simtă bucuros şi convins de misiunea sa şi de faptul că aceasta are un sens fundamental pentru Biserică şi pentru lume.
Eu spun mereu că preotul nu este important numai pentru aspectul religios în cadrul Bisericii. El desfăşoară şi o muncă enormă în societate deoarece promovează marile valori umane: solidaritatea, caritatea, atenţia faţă de drepturile umane. Cred că trebuie să ajutăm la trăirea acestei vocaţii cu bucurie, cu multă luciditate şi chiar cu inimă, pentru ca preoţii să fie fericiţi, dat fiind faptul că putem fi fericiţi în sacrificiu şi în oboseală. Faptul de a fi fericiţi nu este în contradicţie cu suferinţa: Isus pe cruce nu era nefericit. Suferea cumplit, dar era fericit deoarece ştia că făcea asta din iubire şi că totul avea un sens fundamental pentru mântuirea lumii. Era un gest de fidelitate faţă de Tatăl.
– Care alţi sfinţi credeţi că pot fi un model pentru preoţii de astăzi?
– Desigur, marele ideal este întotdeauna Isus Cristos, bunul păstor. Apoi apostolii, mai ales Sfântul Paul. Celebrăm Anul Paulin. Paul era o figură realmente impresionantă şi care poate să fie o mare inspiraţie pentru preoţi, mai ales într-o societate care nu mai este creştină. A trecut peste graniţele Israelului pentru a fi apostolul neamurilor, apostolul păgânilor. Într-o lume care se îndepărtează de orice manifestare religioasă, exemplul său este fundamental.
