Mitropolitul ortodox Zizioulas apără ecumenismul

22.10.2009, Paphos (Catholica) - Întâlnirea de dialog dintre catolici şi ortodocşi care se desfăşoară în Cipru în perioada 16-23 octombrie a întâmpinat proteste puternice şi progresează încet, de teama „subjugării ortodocşilor de către Papa din Roma”. Grupuri de călugări şi preoţi ortodocşi tradiţionalişti din Larnaca au tulburat întâlnirile Comisiei Mixte, cerând Arhiepiscopului Chrisostomos să le oprească. Nu este un semn foarte pozitiv dacă ne gândim că pe această insulă, pământ cu străvechi tradiţii creştine, divizată de ultimul zid din Europa, acela dintre Grecia şi Turcia, Papa Benedict al XVI-lea va veni într-o vizită papală în iunie 2010.

În anul 2007, când dialogul Comisiei Mixte Internaţionale a fost reluat la Ravena, s-a stabilit un plan pentru procesul spre unitatea deplină. Documentul de la Ravena, de mare importanţă, se bazează pe ecleziologia primului mileniu, când cele două Biserici erau în comuniune deplină, deşi apăreau şi atunci din când în când divergenţe. Documentul de la Ravena nu a fost semnat de Biserica Ortodoxă Rusă, care s-a retras din cauza divergenţelor cu Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, în problema Bisericii din Estonia. În aceste zile a fost însă implicată în lucrări. Patriarhul Bartolomeu I de Constantinopol a confirmat faptul că „angajarea în dialog este datoria şi obligaţia noastră. Dialogul este un drum fără întoarcere”. Acest dialog constituie tema unui amplu interviu pe care Mitropolitul de Pergamon, Ioannis Zizioulas, l-a dat jurnalistului cipriot Aris Viketos. Mitropolitul Zizioulas este co-preşedinte – împreună cu Cardinalul Walter Kasper din partea catolică – al Comisiei Mixte, fiind un teolog eminent şi o figură carismatică, şi de asemenea un puternic susţinător al dialogului.

În cercurile ecumenice se spune că, prin acest interviu, Mitropolitul Zizioulas trimite un semnal important în anumite zone ale lumi ortodoxe care, deşi o minoritate, contestă puternic dialogul, deoarece ei înşişi sunt victimele unui narcisism tradiţionalist înrudit cu infailibilitatea, notează agenţia AsiaNews. Interviul critică de asemenea anumite sectoare ale Bisericii Catolice care impun un raţionalism dogmatic disproporţionat şi care nu doresc să se schimbe nimic. Constatarea sa: „Lumea creştină de astăzi are numeroşi Episcopi, câţiva teologi dar prea puţini cunoscători ai ecleziologiei.” Revenind la problema dialogului, Zizioulas subliniază că „decizia de participare în dialogul cu Biserica Catolică a fost asumat `unanim` de Bisericile Ortodoxe. De aceea criticarea dialogului, a Patriarhiei ecumenice şi a persoanei mele sunt necinstite. Toate Bisericile Ortodoxe au fost de acord asupra importanţei dialogului şi a faptului că el trebuie să continue.”

„Patriarhia ecumenică, ca în toate problemele Ortodoxiei, are rolul de coordonare şi noi, ca ceilalţi membri ai Comisiei, suntem executori, fiecare după conştiinţa sa, ai mandatului care ne-a fost încredinţat. Suntem deschişi criticilor, deoarece nu suntem infailibili, aşa după cum cei care ne critică nu sunt infailibili. Cei care nu doresc dialogul se opun voinţei comune a Bisericilor Ortodoxe.” Legat de poziţia călugărilor de pe Muntele Athos, care se opun radical dialogului, Mitropolitul de Pergamon a spus: „Respect opinia şi sensibilităţile lor legat de problemele de credinţă. Dar de ce ar avea ei monopolul adevărurilor de credinţă? Oare celorlalţi lideri de Biserici le lipseşte această sensibilitate? Toţi credincioşii Bisericii au dreptul să îşi exprime opiniile. Dar toate opiniile trebuie să fie subiectul analizei Sinoadelor. Dacă marele Părinte al Bisericii, Sf. Vasile, şi-a supus judecăţile Sinoadelor, şi noi trebuie să facem!”

Călugării de pe Muntele Athos şi unele sectoare conservatoare ale lumii ortodoxe acuză Patriarhia ecumenică de cedare în faţa Romei în problema primatului petrin. Întrebat de aceasta, Zizioulas a spus: „problema primatului este una ecleziologică. Iar ecleziologia, după cum ştim, este parte a dogmei, a credinţei. Când dialogăm pe această problemă privim la divergenţele diplomatice. Nu există intenţia neglijării aspectelor dogmatice. […] Pur şi simplu experienţa ne-a arătat că trebuie mai întâi să cădem de acord asupra aspectelor fundamentale ale ecleziologiei, dat fiind că problema primatului a fost fatală relaţiilor dintre catolicism şi lumea ortodoxă.” Mitropolitul a continuat referindu-se la textul de la Ravena, „foarte important, dar (care) din păcate nu a primit atenţia cuvenită. S-a căzut de acord că primatul, la orice nivel ar fi exercitat, trebuie înţeles în dimensiunea lui sinodală. Aşa îl păstrează Biserica Ortodoxă şi îl aplică în baza canonului apostolic 34. […] Biserica Ortodoxă are şi ea primaţi, dar ei nu pot acţiona fără Sinoade, şi nici Sinoadele fără ei. Această idee a fost acceptată la întâlnirea de la Ravena, dar nu s-a căzut de acord cu conceptul de primat ca monarh. Al doilea punct din documentul de la Ravena spune că primatul este legat de conceptul de pentarhie a Patriarhiilor, după cum a fost în primul mileniu. De aceea opoziţia (călugărilor de pe Muntele Athos) la dialog este de neînţeles. Toţi trebuie să acceptăm aceste puncte (asupra cărora s-a căzut de acord), iar acolo unde Papa acceptă structura canonică a Bisericii conform primului mileniu trebuie să ne bucurăm cu toţii.”

Legat de fenomenul definit de ortodocşi ca „uniatism”, Mitropolitul ortodox a spus că „această problemă a fost mereu una gravă pentru Ortodoxie. Au fost multe discuţii în contextul dialogului şi am căzut de acord ca Biserica Catolică să nu folosească uniatismul ca model de atingere a unităţii. Problema va fi reluată când se va discuta problema primatului în mileniul al doilea, când a apărut de fapt fenomenul.” Întrebat dacă ecumenismul este o erezie, Zizioulas a răspuns: „Pentru a spune dacă cineva este eretic trebuie să analizăm dacă acea persoană respinge principii susţinute de Sinoadele ecumenice. Între participanţii ortodocşi la dialogul ecumenic nu am văzut vreo deviere de la principiile credinţei. Mai mult, ştim că dialogul cu cei care se opun credinţei noastre nu ne face eretici. Dialogul ecumenic nu are nimic de ascuns iar drumul nostru este încă lung.” În fine, întrebat de perspectivele dialogului, Zizioulas a concluzionat: „Istoria este călăuzită de Dumnezeu. Cei care proclamă că unitatea Bisericii este imposibilă încearcă să îi ia locul lui Dumnezeu. Cine suntem noi să predeterminăm viitorul? Suntem chemaţi să lucrăm fără încetare ca toţi să fie una. […] El va găsi o cale să facă aceasta. Noi pur şi simplu trebuie să lucrăm pentru unitate.”