Zece ani de la alegerea Patriarhului Karekin

27.10.2009, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea a adresat Sanctităţii Sale Karekin al II-lea un mesaj cu ocazia aniversării a zece ani de la alegerea şi intronizarea sa ca Patriarh Suprem şi Catolicos al tuturor armenilor. Acest mesaj a fost făcut public astăzi de Sfântul Scaun. „Cunosc angajamentul Dvs de susţinere a dialogului, cooperării şi prieteniei dintre Biserica Apostolică Armeană şi Biserica Catolică”, scrie Sfântul Părinte, „exprimat cu claritate în diferitele întâlniri care au avut loc recent între Sanctitatea Voastră şi Succesorul lui Petru. Mă rog ca bunele relaţii stabilite între noi să continue să crească în următorii ani.”

Pontiful subliniază în mesaj faptul că „recâştigarea libertăţii de către Biserica din Armenia la sfârşitul secolului trecut a adus bucurie creştinilor din lumea întreagă. Sarcina imensă a reconstruirii comunităţii ecleziale a căzut pe umerii Sanctităţii Dvs. Ceea ce s-a realizat, într-un timp scurt, este cu adevărat remarcabil: noi iniţiative au înflorit pentru educaţia creştină a tinerilor, pentru pregătirea clerului, crearea de noi parohii, construirea de noi biserici şi centre parohiale, precum şi promovarea valorilor creştine în viaţa socială şi culturală a naţiunii”. Papa îşi încheie mesajul cerându-i lui Dumnezeu ca „prin mijlocirea Sf. Grigore Iluminătorul”, fondatorul şi patronul Bisericii Apostolice Armene, „să fim tot mai strânşi uniţi în sfânta legătură a credinţei, speranţei şi iubirii creştine”.

Biserica Armeană acceptă primele trei Concilii ecumenice, dar nu a participat la Conciliul din Calcedon din 451, dând viaţă unei Biserici autocefale. Radio Vatican aminteşte că în 1996, Papa Ioan Paul al II-lea şi Patriarhul Karekin I au semnat o Declaraţie comună pentru a alunga „multe dintre neînţelegerile moştenite din controversele şi disensiunile trecutului”. În document, se recunoaşte că factori „lingvistici, culturali şi politici au contribuit în gradul cel mai înalt la ivirea acelor divergenţe teologice care şi-au găsit expresia” în formularea lor doctrinară. Papa şi Catolicosul luau act de „marele progres” obţinut de Bisericile lor „în căutarea împreună unităţii în Cristos”, „Dumnezeu desăvârşit în divinitatea Sa, Om desăvârşit în umanitatea Sa”. O uniune, sublinia documentul, „care este reală, desăvârşită, fără amestec, fără alterare, fără divizare, fără nici o formă de separare”.