Înflorirea teologiei latine în secolul al XII-lea
28.10.2009, Vatican (Catholica) - În timpul audienţei generale de astăzi din Piaţa San Pietro, Papa Benedict al XVI-lea a vorbit despre o serie de evenimente care, în secolul al XII-lea, au provocat o renaştere în teologia latină. „În acea perioadă”, a explicat el, „în Europa Occidentală domnea o pace relativă, care a permis dezvoltarea economică a societăţii, consolidarea structurilor politice şi a favorizat o activitate culturală vibrantă mulţumită şi contactelor cu Răsăritul. Beneficiile amplei mişcări cunoscută ca Reforma Gregoriană au fost simţite de Biserică, ceea ce a dus la o „mai mare puritate evanghelică în Biserică şi mai ales între clerici” şi la o expansiune a vieţii călugăreşti. Ca roade a acestor efecte deosebite Papa i-a amintit pe Sf. Toma şi pe Sf. Bonaventura.
În acest context au apărut două modele diferite de teologie, a mai explicat Pontiful: cel al „teologiei monastice” şi cel al „teologiei scolastice”. Legat de primul Papa a spus despre călugări că „erau devotaţi Sfintei Scripturi, iar una dintre principalele lor activităţi era lectio divina, adică citirea meditativă a Bibliei”. În 2008, Sinodul Episcopilor, care a avut ca temă „Cuvântul lui Dumnezeu în viaţa şi misiunea Bisericii”, a subliniat importanţa acestei practici. „Teologia monastică fiind ascultarea Cuvântului lui Dumnezeu, trebuie să ne purificăm inima pentru a-l primi şi, mai presus de toate, trebuie să fim plini de fervoare în întâlnirea cu Domnul. Teologia devine de aceea meditaţie, rugăciune, cântec de laudă, un impuls spre sincera convertire.” Sfântul Părinte a subliniat „importanţa rezervării unui anumit timp din zi pentru meditarea Bibliei, pentru ca cuvântul lui Dumnezeu să fie lampa care ne luminează drumul nostru zilnic pe pământ”.
Referindu-se apoi la metoda „teologiei scolastice”, Papa a arătat că „nu este uşor să fie înţeleasă de mentalitatea modernă”. În procesul scolastic quaestio, tema de discutat, era esenţială. „Organizarea acestor quaestiones a condus la compilaţii tot mai extinse de sinteze, aşa numitele summae, care erau ample tratate dogmatico-teologice. Teologia scolastică a căutat să prezinte unitatea şi armonia revelaţiei creştine printr-o metodă, numită tocmai `scolastică`, ce acordă încredere raţiunii umane.” Papa Benedict a încheiat subliniind că „credinţa şi raţiunea, în dialog reciproc, vibrează de bucurie când sunt ambele animate de căutarea unirii intime cu Dumnezeu. […] Adevărul este căutat cu umilinţă, primit cu admiraţie şi recunoştinţă: într-un cuvânt, cunoaşterea creşte doar dacă cineva iubeşte adevărul.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
