Prin suferinţa lor, bolnavii sunt un exemplu pentru noi toţi
09.02.2010, Cluj (Catholica) - Duminică, 7 februarie 2010, în Catedrala greco-catolică Schimbarea la Faţă din Cluj-Napoca, s-a celebrat Ziua Bolnavului şi a Personalului Sanitar, aflăm de pe BRU.ro. Cu acest prilej, Sfânta Liturghie a fost celebrată de Mons. Mihai Todea, Vicar general eparhial, pr. Ioan Mătieş, Vicar cu laicii, împreună cu preoţii care sunt repartizaţi în spitalele din Cluj-Napoca. La celebrarea liturgică au fost prezenţi membrii ai Asociaţiei Medicilor Catolici (AMC) – filiala Cluj şi ai tuturor asociaţiilor care se ocupă de cei bolnavi în cadrul Eparhiei de Cluj-Gherla. În predica la Sfânta Liturghie, Mons. Mihai Todea a meditat asupra Evangheliei Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi, subliniind nevoia raportării acţiunilor vieţii noastre la Isus, care este prezent în toţi oamenii: El a fost „cel înfometat şi însetat, gol şi bolnav, străin şi întemniţat, în cei pe care noi i-am hrănit şi le-am dat să bea, i-am îmbrăcat şi i-am vizitat”.
Mons. Todea a dat citire, în continuare, Mesajului Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea pentru cea de-a XVIII-a Zi Mondială a Bolnavului, care, în Anul Preoţiei, şi-a îndreptat gândul „în mod deosebit spre voi, iubiţi preoţi, `slujitorii celor bolnavi`, semn şi instrument al compasiunii lui Cristos, care trebuie să ajungă la orice om marcat de suferinţă. Vă invit, iubiţi preoţi, să nu încetaţi să le daţi îngrijire şi alinare. Timpul petrecut lângă cel care este în încercare se revelează rodnic în har pentru toate celelalte dimensiuni ale pastoraţiei. În sfârşit, mă adresez vouă, iubiţi bolnavi, şi vă cer să vă rugaţi şi să oferiţi suferinţele voastre pentru preoţi, ca să se poată menţine fideli faţă de vocaţia lor şi slujirea lor să fie bogată în roade spirituale, în folosul întregii Biserici”.
După Liturghie, pr. Ioan Mătieş a rostit un cuvânt de mulţumire faţă de toţi cei care „au înţeles mesajul lui Dumnezeu pentru cei în suferinţă şi se implică într-un mod sau altul şi mai ales celor care în mod organizat fac acest lucru”: Asociaţia Medicilor Catolici din România (AMCR)- Filiala Cluj; Caritas Eparhial care are un departament socio-medical şi oferă servicii medicale de îngrijire la domiciliu, precum şi un departament pentru persoanele cu dizabilităţi; Asociaţia pentru protejarea handicapaţilor neuropsihici care, prin Centrul de Zi „Sfânta Maria”, oferă servicii deosebite celor care frecventează acest centru; Fundaţia „Familia Sfântă” care prin Policlinica fără plată, de asemenea, oferă multe servicii medicale comunităţii clujene şi nu numai; Fundaţia „Credinţă şi Lumină” care, prin serviciile pe care le oferă, aduce multă bucurie şi mângâiere în multe familii în care sunt probleme de sănătate.
Nu în ultimul rând au fost numiţi toţi medicii care, „deşi nu toţi sunt catolici, colaborează foarte bine cu preoţii din spitale”, menţionând că „în Cluj-Napoca există spitale de stat în care funcţionează capele greco-catolice”; Surorile din Congregaţia Maicii Domnului şi din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, care au anumite servicii pentru cei bolnavi; persoanele care se îngrijesc de bolnavii lor în familie; preoţii care oferă servicii medicale în spitalele din Cluj-Napoca, dar şi în alte oraşe unde s-a dezvoltat acest serviciu din partea BRU; mulţi preoţi care sunt prezenţi lângă cei bolnavi, în familii, ori de câte ori sunt chemaţi. Părintele a adăugat: „Aş vrea în mod deosebit să mulţumesc bolnavilor care, prin suferinţa lor, sunt un exemplu deosebit şi de multe ori, dacă ei nu ar exista, poate multe suflete nu şi-ar dobândi mântuirea. Mulţumesc lui Dumnezeu pentru ei şi îi cer să le dea putere ca să-şi ducă această misiune până la capăt”.
În continuare, a fost invitat să ia cuvântul prof. dr. Florian Ioan Ştefan, de la Clinica de Neurochirurgie, din partea AMC-Cluj: „Ziua Bolnavului este un moment de reflecţie, de recunoaştere a dreptului bolnavului de a fi măcar pentru o zi în centrul atenţiei societăţii… Vremurile, nepăsarea au făcut ca, deşi suntem egali cu toţii în faţa morţii, să nu fim egali cu toţii în faţa bolii. Ar fi mai drept ca fiecare dintre oameni să aibă şansa celui mai bun tratament în faţa bolii… Nu este vina bolnavului că nu sunt medicamente, dotarea necesară, sau personal suficient. Nu este vina cadrelor medicale că, deşi ştiu şi cum şi ce să facă, nu pot, pentru că nu au cu ce. Nu este vina lor că sunt prea puţini atunci când suferinţa este prea multă, şi este prea multă suferinţă din prea multă sărăcie. Pentru a remedia toate acestea, nu sunt de ajuns doar acte de caritate sporadice… este nevoie de acel spirit de sacrificiu prin care să-ţi dedici priceperea şi timpul, uneori şi sănătatea, pentru ocrotirea sănătăţii celor mulţi şi este nevoie şi de iubirea faţă de aproapele, faţă de semeni”.



