Presa despre scrisoarea papală privind abuzurile sexuale
24.03.2010, Roma (Catholica) - Pro, contra sau cu sentimente mixte, presa din întreaga lume a recepţionat scrisoarea Papei Benedict al XVI-lea către catolicii din Irlanda ca pe un document „fără precedent”, nu doar pentru că este primul text dedicat de un Papă acestei probleme, ci şi datorită mâhnirii cu care a fost scris. Interesul a mers dincolo de coastele Irlandei, dovadă faptul că la câteva minute după publicarea de către Vatican a textului, la amiaza zilei de 20 martie, despre document erau deja articole pe siturile unor publicaţii precum Suddeutsche Zeitung, New York Times, Le Monde, Telegraph, El Mundo, Le Figaro, El Universal, Los Angeles Times, Washington Post şi El Pais.
Titlurile s-au concentrat pe cererea de iertare, în numele Bisericii, adresată de Papa victimelor abuzurilor sexuale comise de clerici: „Aţi suferit în mod foarte dureros şi îmi pare cu adevărat rău. Ştiu că nimic nu poate fi făcut pentru a anula ceea ce aţi îndurat. Încrederea voastră a fost trădată, iar demnitatea voastră violată.” După prezentarea documentului, primele comentarii ce au apărut în media au venit din partea asociaţiilor victimelor – reacţiile lor au variat. Printre reacţiile negative s-a aflat şi aceea a directorului executiv al „One in Four”, Maeve Lewis, dar şi cea a Reţelei Supravieţuitorilor Celor Abuzaţi de Preoţi (SNAP). Criticile, uneori cu ironie, reproşează Papei că nu ia măsuri concrete, în special că nu demisionează persoanele implicate în diverse forme în scandal.
Pr. iezuit Federico Lombardi, directorul biroului de presă al Vaticanului, a răspuns criticilor explicând că este o scrisoare pastorală şi, de aceea, nu include măsuri administrative şi juridice, precum demiterea de Episcopi. Organizaţia Supravieţuitorilor Abuzurilor asupra Copiilor din Irlanda a admis că în scrisoare se recunoaşte faptul că Biserica din Irlanda a greşit în cel mai grav mod împotriva copiilor timp de mai multe decenii. În respectiva scrisoare Papa afirmă că înţelege cât de dificil este pentru victimele acestor abuzuri să îi accepte cuvintele: „Este de înţeles că vă este dificil să iertaţi sau să vă reconciliaţi cu Biserica. În numele ei, eu exprim pe faţă ruşinea şi remuşcarea pe care cu toţii o simţim.” Presa germană a criticat faptul că Papa nu s-a referit la situaţia din ţara sa. Fiecare ţară are specificul ei, a spus pr. Lombardi, iar Sfântul Părinte va decide când este timpul să scrie ceva similar pentru ţara sa natală.
Presa a citat în special cuvintele Papei către „preoţii şi persoanele consacrate ce au abuzat de copii”: „aţi trădat încrederea pe care au avut-o în voi copiii şi părinţii lor; va trebui să răspundeţi pentru acestea în faţa Atotputernicului Dumnezeu şi a tribunalelor corespunzătoare”. „Dumnezeu ne cere să răspundem pentru acţiunile noastre şi să nu tăinuim nimic. Recunoaşteţi deschis ce aţi greşit, supuneţi-vă justiţiei, dar nu disperaţi ci ţineţi cont de milostivirea lui Dumnezeu”. Au existat asociaţii ale victimelor care au vorbit despre „cererea de iertare fără precedent”, pe care au considerat-o sinceră şi umilă. „Pot doar să fiu părtaş la descurajarea şi trădarea pe care atâţia dintre voi aţi trăit-o aflând de aceste acte păcătoase şi criminale şi de modul în care autorităţile ecleziale au răspuns în faţa lor”, admite Papa.
Ceea ce însă presa a ignorat a fost propunerea de penitenţă comunitară făcută de Papa Bisericii din Irlanda. Pontiful i-a invitat pe catolicii irlandezi „să dedicaţi vinerile penitenţei, pentru o perioadă de un an, de acum şi până la Paştele din 2011, acestei intenţii. Vă cer să postiţi, să vă rugaţi, să citiţi Scriptura şi să faceţi opere de milostenie, pentru a obţine harul vindecării şi reînnoirii pentru Biserica din Irlanda.” Nu s-a vorbit nici de încurajarea Sfântului Părinte ca Sacramentul Spovezii să fie redescoperit, precum şi Adoraţia Euharistică, dar nici de convocarea unei „misiuni naţionale pentru toţi Episcopii, preoţii şi călugării”. Neglijând aceste pasaje, presa a ignorat de fapt fraza centrală a scrisorii privitoare la viitor: „Sunt încrezător că acest program va duce la renaşterea Bisericii din Irlanda în deplinătatea adevărului lui Dumnezeu, pentru că adevărul ne va face liberi.”

Sunt alaturi de Sf. Parinte si ma rog; dar cred ca acesti preoti trebuiesc suspendati, homosexualii, pedofilii si altii cu aceste gusturi delicate! Cu aceste probleme si situatii nu sunt de glumit!
Nu mi se pare fara interes faptul ca, simultan aproape, din cele doua Americi pana in Irlanda si Europa centrala apar stiri de acum decenii despre abuzuri sexuale ale clerului. La intervale cand nimic obiectiv nu prea mai poate fi probat. Apoi, in mod discret, dupa ce conotatia „sexual” a ajuns sa faca parte din notiunea „abuz” se vorbeste de poate o atingere pe ceafa a unui copil neatent la cor (corul inseamna disciplina neconditionata) ca de o abuzare… o confuzie cu alt fel de abuz fiind cautata si dorita. In decursul secolelor Biserica, in momente hotarate, a avut parte de lansarea unor „legende urbane” (cu lansatori neschimbati si tehnici verificate).
In prezent activitatea unor astfel de „binevoitori” este in efervescenta.
Sfantul Parinte foarte bine face transmitand toate aceste cazuri puterii seculare. Care va lucra aceste cazuri cu tehnicile si mijloacele de care dispune… pentru probarea si stabilirea adevarului.
Preotii sunt si ei oameni… iar cedarile omenesti trebuie extirpate din Biserica si predate imediat puterii seculare – care va stabili daca este sau nu vinovatie – cu tot ce decurge din aceasta. Atat pentru faptas cat si pentru martorul mincinos.