Triduumul pascal ne conduce la Cristos
31.03.2010, Vatican (Catholica) - Triduumul pascal a fost tema centrală a catehezei Papei Benedict al XVI-lea de la audienţa generală din această dimineaţă din Piaţa San Pietro. „Trăim zilele sfinte care ne invită să medităm evenimentele centrale ale Răscumpărării noastre, nucleul esenţial al credinţei noastre. Mâine începe Triduum-ul pascal, culmea întregului an liturgic, în care suntem chemaţi la tăcere şi la rugăciune pentru a contempla misterul Pătimirii, Morţii şi Învierii Domnului. […] Vă îndemn de aceea să trăiţi intens aceste zile pentru ca să orienteze cu hotărâre viaţa fiecăruia spre adeziunea generoasă şi convinsă la Cristos, mort şi înviat pentru noi.”
La Liturghia Crismei din Joia Mare, pe lângă binecuvântarea uleiului folosit pentru catecumeni, bolnavi şi miruire, preoţii îşi vor reînnoi voturile făcute la hirotonire. „Acest gest asumă anul acesta o importanţă cu totul special, deoarece este situat în cadrul Anului Preoţiei, pe care l-am convocat pentru a comemora 150 de ani de la moartea Sfântului Paroh de Ars. Tuturor preoţilor aş vrea să repet auspiciul pe care-l formulam în încheierea scrisorii de convocare: ‘După exemplul sfântului Paroh de Ars, lăsaţi-vă cuceriţi de Cristos şi veţi fi şi voi, în lumea de astăzi, mesageri ai speranţei, ai reconcilierii şi ai păcii!'” În seara Joii Mari „vom celebra momentul de instituire a Euharistiei”, în care Cristos, „sub speciile pâinii şi vinului, se face prezent în mod real cu trupul Său dăruit şi cu sângele Său vărsat ca jertfă a Noului Legământ”. În fine, în Joia Mare ne amintim şi de spălarea picioarelor ucenicilor de către Isus. „Acest act devine pentru evanghelist reprezentarea întregii vieţi a lui Isus şi revelează iubirea lui până la sfârşit, o iubire infinită, capabilă să-l abiliteze pe om la comuniunea cu Dumnezeu şi să-l facă liber.”
În Vinerea Mare, în amintirea patimii şi morţii Domnului, ne vom aminti cum „Isus a voit să ofere viaţa sa ca jertfă pentru iertarea păcatelor omenirii, alegând în acest scop moartea cea mai crudă şi umilitoare: răstignirea. Există o legătură indisolubilă între ultima cină şi moartea lui Isus. La prima Isus dăruieşte trupul Său şi sângele Său, adică existenţa Sa pământească, pe Sine însuşi, anticipând moartea Sa şi transformând-o într-un act de iubire.” Despre Sâmbăta Mare Pontiful a spus că „este caracterizată de o mare tăcere. Bisericile sunt despuiate şi nu sunt prevăzute liturgii deosebite. În acest timp de aşteptare şi de speranţă, credincioşii sunt invitaţi la rugăciune, la reflecţie, la convertire, şi prin sacramentul reconcilierii, pentru a putea participa, intim reînnoiţi, la celebrarea Paştelui.” Apoi, „în noaptea Sâmbetei Mari, în timpul solemnei privegheri pascale, această tăcere va fi întreruptă de cântarea Aleluia, care vesteşte învierea lui Cristos şi proclamă victoria luminii asupra întunericului, a vieţii asupra morţii. Biserica se va bucura la întâlnirea cu Domnul ei, intrând în ziua Paştelui pe care Domnul o inaugurează înviind din morţi.”
Pe aceeaşi temă este şi videoştirea
