Fidelitatea trebuie să fie preocuparea principală a tuturor
13.05.2010, Fatima (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea le-a spus preoţilor şi persoanelor consacrate că în mod special pentru ei, cea mai mare preocupare trebuie să fie fidelitatea, deoarece „fidelitatea în timp este numele iubirii”. Papa a vorbit despre vocaţia specială a persoanelor consacrate şi a preoţilor când a celebrat Vesperele cu ei la biserica Preasfintei Treimi din Fatima. Sfântul Părinte s-a aflat în a doua zi din cele patru ale călătoriei lui în Portugalia. „Fiecare dintre noi este chemat să fie, cu Maria şi ca Maria, un semn umil şi simplu al Bisericii care încontinuu se oferă ca mireasă în mâinile Domnului ei”, le-a spus el persoanelor consacrate. În numele Bisericii, a exprimat aprecierea şi recunoştinţa „pentru mărturia voastră adesea tăcută şi deloc uşoară”.
Pontiful le-a spus persoanelor consacrate „că preocuparea principală a oricărui creştin, în special a persoanei consacrate şi a slujitorului altarului, trebuie să fie fidelitatea, lealitatea faţă de propria vocaţie, ca discipol care vrea să îl urmeze pe Domnul”. „Fidelitatea în timp este numele iubirii; al unei iubiri coerente, adevărate şi profunde faţă de Cristos Preotul”, a adăugat el. Apoi Episcopul Romei a citat o frază din Scrisoarea apostolică Novo Millennio Ineunte a Papei Ioan Paul al II-lea, pentru a atrage atenţia asupra „nonsensului” unei „vieţi mediocre, trăită conform unei etici minimaliste şi unei religiozităţi superficiale”. El s-a rugat ca „harul îmbelşugat” să se coboare asupra preoţilor, pentru ca ei să îşi poată trăi „bucuria consacrării”.
„Aceasta presupune desigur o adevărată intimitate cu Cristos în rugăciune, pentru că experienţa puternică şi intensă a iubirii Domnului va trebui să îi facă pe preoţi şi pe cei consacraţi să corespundă într-un mod exclusiv şi nupţial iubirii sale”, a afirmat Sfântul Părinte. După ce a reflectat asupra valorii consacrării ca mărturie pentru întreg Poporul lui Dumnezeu, Papa Benedict al XVI-lea şi-a îndreptat atenţia spre beneficiile vieţii fraterne pentru preoţi. „Fidelitatea faţă de propria vocaţie cere curaj şi încredere, însă Domnul vrea să ştiţi să uniţi forţele voastre; purtaţi-vă de grijă unii altora, susţinându-vă în mod fratern”. Papa a recomandat momente de rugăciune şi studiu comun, şi împărtăşirea exigenţelor vieţii preoţeşti.
El a continuat: ” Cât de minunat este atunci când vă primiţi reciproc în casele voastre, cu pacea lui Cristos în inimile voastre! Cât de important este să vă ajutaţi reciproc prin rugăciune şi cu sfaturi şi discernăminte folositoare! Rezervaţi o atenţie deosebită situaţiilor unei anumite slăbiri a idealurilor sacerdotale sau faptului de a se dedica activităţilor care nu sunt în acord în mod integral cu ceea ce este propriu unui slujitor al lui Isus Cristos. Este deci momentul de a vă asuma, odată cu căldura fraternităţii, şi atitudinea fermă a fratelui care îl ajută pe propriul frate ‘să rămână în picioare'”. Pontiful şi-a încheiat predica cu o reflecţie asupra libertăţii vieţii consacrate. Referindu-se la Fecioara Maria, a spus: „Cu ea şi asemenea ei suntem liberi pentru a fi sfinţi; liberi pentru a fi săraci, curaţi şi ascultători; liberi pentru toţi, pentru că suntem dezlipiţi de toate; liberi de noi înşine pentru ca în fiecare să crească Cristos, adevăratul consacrat al Tatălui şi Păstorul căruia preoţii îşi dăruiesc glasul şi gesturile, fiind prezenţa lui; liberi pentru a-l duce societăţii de astăzi pe Isus mort şi înviat, care rămâne cu noi până la sfârşitul veacurilor şi tuturor se dăruieşte în Preasfânta Euharistie”.
La sfârşitul Vesperelor, Papa Benedict al XVI-lea a făcut un Act de Încredinţare şi Consacrare a Preoţilor la Inima Neprihănită a Mariei. Întâlnirea a fost dedicată preoţiei, în acest An al Preoţiei. „Maică Neprihănită, în acest loc de har, chemaţi să fim împreună de iubirea Fiului tău Isus, veşnicul Mare Preot, noi, fii în Fiul şi preoţii Săi, ne consacrăm Inimii tale materne, pentru a îndeplini cu fidelitate voinţa Tatălui”, s-a rugat Pontiful. „Mireasă a Duhului Sfânt, obţine pentru noi darul inestimabil al transformării în Cristos. Fie ca Biserica să fie astfel reînnoită de preoţi care sunt sfinţi, preoţi transfiguraţi de harul Celui care înnoieşte toate”.
