Patriarhul României a oficiat slujba de pomenire a Eroilor Neamului
14.05.2010, Bucureşti (Catholica) - Ieri, 13 mai, după Sfânta Liturghie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi a săvârşit o slujbă de pomenire a eroilor neamului. „Tradiţia aceasta datează din anul 1920”, a explicat PF Daniel, „când Sfântul Sinod al Bisericii Române a hotărât ca ziua de Sărbătoare a Înălţării a Domnului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos întru slavă la ceruri, să fie şi ziua de pomenire a eroilor neamului românesc. Această tradiţie a fost întreruptă în timpul comunismului, dar reluată după schimbările din 1989 şi reafirmată în mod oficial de către Sfântul Sinodul al Bisericii Ortodoxe Române, prin hotărârile sale din anii 1999 şi 2001, când s-a hotărât ca ziua ‘Înălţarea Domnului’, sărbătoarea aceasta mare şi sfântă care are loc în fiecare an într-o joi, la 40 de zile de la Sărbătoarea Învierii Domnului, să fie zi de pomenire a eroilor români şi sărbătoare naţională bisericească.”
Patriarhul a mai explicat: „Pomenindu-i pe aceşti eroi ne înălţăm şi noi în demnitate prin recunoştinţă. Dacă pomenirea înseamnă recunoştinţă, atunci cei care practică recunoştinţa, cu preţuirea celor care s-au jertfit pentru binele comun al poporului român şi al României, se înalţă şi ei duhovniceşte, dacă nu decad din punct de vedere spiritual. Acest act de cult, de pomenire, a celor care s-au jertfit din dragoste pentru credinţă şi popor este şi un act de cultură sufletească a noastră. Cultivăm virtutea recunoştinţei şi virtutea comuniunii prin rugăciune, căci iubirea care se naşte din rugăciunea de pomenire a morţilor este mai tare decât moartea, pentru că oamenii mor cu adevărat decât atunci când sunt uitaţi, dar când îi pomenim şi îi iubim ei rămân vii în sufletele noastre. Deci, prin această lucrare de pomenire a celor care s-au jertfit pentru binele poporului român noi creştem duhovniceşte.”
„Această pomenire a eroilor este şi un moment de întărire a comuniunii noastre româneşti de pretutindeni. Suntem mai multe milioane de români la ora actuală în afara graniţelor României. Aceştia când pomenesc eroii ţin legătura cu noi, cu pământul românesc şi cu toate valorile spirituale ale credinţei şi culturii noastre creştine. Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca şi atunci când suntem săraci material să ne luptăm să nu devenim săraci sufleteşte. Când omul nu mai iubeşte pe Dumnezeu şi pe semenii lui atunci sărăceşte cu adevărat. Devine sărac şi rece, se răceşte şi sărăceşte sufleteşte. Eroii pomeniţi au trăit în vremuri grele, de jertfelnicie, adesea de sărăcie, de suferinţă, de oprimare, de violenţă şi au arătat că, de fapt, credinţa şi dragostea curată sunt mai tari decât păcatul, decât răutatea, decât violenţa şi lăcomia oamenilor şi a popoarelor. Trebuie ca această pomenire să nu devină un simplu act formal, un ritual formalist liturgic, ci trebuie să fie şi un moment de conştientizare a valorilor spirituale pe care le dă credinţa şi jertfelnicia cu un scop sfânt, cu un scop nobil acela de a păstra credinţa, identitatea noastră spirituală şi integritatea noastră teritorială.”
Imagini
