Toţi credincioşii au o sarcină comună
18.09.2010, Londra (Catholica) - 
Credincioşii de toate credinţele au misiunea de a da mărturie comună despre dimensiunea spirituală a omului şi despre importanţa valorilor religioase, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea ieri, la întâlnirea cu reprezentanţi ai diferitelor comunităţi religioase britanice. În a doua zi a călătoriei de patru zile, Papa s-a întâlnit cu reprezentanţi ai comunităţilor evreieşti, musulmane, hinduse şi sikh. Şef-rabinul Angliei, Lordul Jonathan Sacks, şi un reprezentant musulman, Khaled Azzam, au adresat amândoi saluturi oficiale.
Sfântul Părinte şi-a început discursul exprimând aprecierea Bisericii Catolice pentru mărturia dată „într-un timp în care convingerile religioase nu sunt întotdeauna înţelese sau apreciate”. Prezenţa credincioşilor în viaţa socială şi economică, a afirmat el, arată că omul este în mod fundamental o fiinţă spirituală. „La nivel spiritual noi toţi, în moduri diferite, suntem angajaţi personal într-o călătorie care oferă un răspuns important la întrebarea cea mai importantă dintre toate, aceea referitoare la semnificaţia ultimă a existenţei umane. Căutarea sacrului este căutare singurului lucru necesar, singurul care satisface aşteptările inimii umane.”
Mărturia credincioşilor, a continuat Pontiful, reflectă importanţa căutării spirituale pentru însăşi viaţa umană. Ştiinţele naturale, deşi capabile să „aducă un mare beneficiu familiei umane”, „nu dau răspuns, şi nu îl pot da, la întrebarea fundamentală, deoarece acţionează la un nivel total diferit. Nu pot să satisfacă dorinţele cele mai profunde ale inimii umane, nici să ne explice pe deplin originea noastră şi destinul nostru, pentru ce motiv şi pentru care scop existăm noi, nici nu pot să ne dea un răspuns exhaustiv la întrebarea: ‘De ce există ceva mai degrabă decât nimic?'”
Dar, a clarificat Episcopul Romei, căutarea sacrului „nu zădărniceşte alte domenii ale cercetării umane. Dimpotrivă, le pune într-un context care amplifică importanţa lor ca şi căi prin care poate fi exercitat în mod responsabil rolul nostru de administratori ai creaţiei. […] Dumnezeu ne-a încredinţat nouă misiunea de a explora şi a folosi misterele naturii cu scopul servirii unui bine superior. Care este acest bine superior? În credinţa creştină el este exprimat ca iubire faţă de Dumnezeu din iubire faţă de aproapele. Prin urmare, ne angajăm cu toată inima şi cu entuziasm cu lumea, dar mereu atenţi la slujirea acelui bine superior, altminteri desfigurăm frumuseţea creaţiei exploatând-o pentru scopuri egoiste.”
Biserica Catolică, a mai spus Pontiful, a subliniat importanţa dialogului interreligios începând cu Conciliul Vatican II. Dar pentru ca această iniţiativă să fie rodnică, este nevoie de „reciprocitate din partea tuturor partenerilor de dialog şi din partea adepţilor celorlalte religii”. În acest context a amintit că sunt locuri în lume unde este nevoie de respect reciproc şi de respectare a libertăţii religioase şi de conştiinţă, „chiar şi după convertirea de la o religie la alta”. Episcopul Romei a chemat la dialog la diferite nivele: discuţii oficiale precum şi „pur şi simplu trăirea unul lângă altul”, dar şi dialogul acţiunii, care poate include „explorarea împreună a modului de apărare a vieţii umane în orice etapă şi asigurarea neexcluderii dimensiunii religioase a indivizilor şi a comunităţii din viaţa societăţii”.
Papa Benedict a încheiat asigurându-i pe reprezentanţii diverselor religii de faptul că Biserica Catolică „va continua să construiască punţi de prietenie cu alte religii, pentru a vindeca erorile din trecut şi pentru a promova încrederea între indivizi şi comunităţi”.
