Creaţia continuă
26.11.2010, Vatican (Catholica) - Este adevărat că Dumnezeu nu există? Ipoteza că există un Creator este crezută numai de cei care mărturisesc o religie monoteistă abrahamică? Poate fi cineva şi om de ştiinţă şi credincios? Este vorba de întrebări tot mai frecvente şi în pofida tentativei Bisericii Catolice de a explica în forme diferite şi articulate că raţiunea şi credinţa înaintează pe şine paralele şi în multe puncte convergente, fac zgomot intervenţiile ateilor militanţi care reafirmă incompatibilitatea absolută dintre ştiinţă şi credinţă. Pentru a încerca să clarifice discuţia, agenţia Zenit l-a intervievat pe pr. Sabino Maffeo, preot iezuit şi membru al Observatorului Astronomic dependent de Sfântul Scaun. Interviul a fost publicat în traducere pe situl Ercis.ro.
– În ultima sa carte, Stephen Hawking susţine că „nu este nevoie de Dumnezeu pentru a explica naşterea universului”. Care este opinia dumneavoastră în această privinţă?
– Raţiunea umană se poate îmbogăţi de cunoştinţe de grad diferit, adică la trei nivele: pe baza experienţei sensibile prin intermediul instrumentelor furnizate de fizică, chimie, biologie şi matematică; pe baza raţionamentului filozofic, care nu se foloseşte de instrumente materiale dar argumentează cu privire la realitate pe baza exigenţelor înnăscute ale raţiunii; pe baza revelaţiei din partea lui Dumnezeu. Astfel există cunoaşterea de lucruri noi datorată credinţei supranaturale, care este un dar pe care Dumnezeu doreşte să îl ofere tuturor.
Notă importantă: Aceste trei nivele nu sunt compartimente etanşe, în sensul că atunci când mintea umană lucrează la primul nivel şi studiază de exemplu ochiul uman, sau structura unui fagure de miere, sau ordinea geometrică a unei pânze de păianjen şi atâtea alte lucruri minunate, nu poate să nu rămână uimită în faţa ordinii care există în natură şi să treacă la nivelul superior de cunoaştere pentru a se întreba cum se explică această ordine: cu întâmplarea sau cu finalismul datorat unei minţi ordonatoare, şi de aici să treacă la al treilea nivel pentru a găsi confirmare în credinţa în ceea ce ne spune revelaţia. Rămânând la primul nivel nu se poate spune nimic despre Dumnezeu, nici că există nici că nu există. Cercetarea despre Dumnezeu, despre existenţa Lui, despre creaţia Lui etc. nu face parte din primul nivel, deoarece este o realitate care nu poate să fie experimentată de simţuri.
Eroarea lui Hawking este dublă: raţionează despre Dumnezeu ca şi cum ar fi o realitate care poate fi descoperită cu argumente din fizică şi matematică, argumente care sunt instrumente din primul nivel; are un concept greşit despre creaţie, deoarece vorbeşte despre un Dumnezeu considerat de credincioşi ca necesar pentru a da început lumii, care odată creată, merge înainte singură (= Dumnezeu ceasornicar). În realitate, creaţia este un act continuu al lui Dumnezeu, care a dat început lumii din nimic şi o menţine în fiinţă (= continuă să o creeze) în fiecare clipă pentru ca să continue să existe (= creaţie continuă). Toate acestea putem spune că le ştim de la raţiune, dar numai pentru că este ajutată foarte mult de credinţă. Numai din credinţă ştim că lumea nu a fost creată ‘ab aeterno’, ci în timp.
– Papa Benedict al XVI-lea susţine că ipoteza Creatorului este cea mai raţională. Dumneavoastră ce părere aveţi?
– Sunt de acord. Însă, dat fiind faptul că numai cu raţiunea pot spune puţin sau nimic despre Creator, mă îndoiesc că există persoane care admit existenţa lui Dumnezeu numai pe baza raţiunii, fără a avea o credinţă în Dumnezeu.
– Puteţi să ne indicaţi care sunt motivele pentru care dumneavoastră credeţi în existenţa Creatorului?
– Mă conving Căile Sfântului Toma care, ca principiu, ar trebui să fie suficiente pentru a convinge numai raţiunea, însă în realitate, dată fiind slăbiciunea cauzată de păcatul strămoşesc, nu conving aşa cum 2+2=4. În această privinţă, Catehismul Bisericii Catolice, la numerele 36 şi 37, susţine că „Dumnezeu, început şi sfârşit al tuturor lucrurilor, poate fi cunoscut în mod cert cu lumina naturală a raţiunii umane pornind de la lucrurile create”. Citat preluat din Conciliul Vatican I.
– Planeta noastră este singura care are viaţă în sistemul solar şi nu numai. Şi nu are numai floră şi faună, ci este populată de fiinţe umane. Cum explicaţi această unicitate?
– Nimeni nu ştie cum a apărut viaţa. S-a născut singură sau a fost necesară o intervenţie a lui Dumnezeu? Ateii trebuie să spună că s-a născut singură, dar nu au dovezi. Acestea vor exista numai în ziua în care viaţa va fi realizată în laborator pornind de la materie care nu este vie. Eu, care cred, am două posibilităţi: viaţa ori a apărut singură, ori prin intervenţia lui Dumnezeu. Însă în ceea ce priveşte fiinţa umană, credinţa îmi spune că în trecerea de la non-om la om este necesară intervenţia lui Dumnezeu, adică sufletul fiecărei fiinţe umane este creat de Dumnezeu. Cât priveşte viaţa pe celelalte corpuri din sistemul solar, pare demonstrat faptul că condiţiile lor fizice şi chimice nu permit viaţa pe care o cunoaştem. Probabil a fost posibilă pe Marte în timpuri foarte îndepărtate, ceea ce se va putea constata cu viitoare explorări ale planetei. Însă rămâne mereu problema de a şti dacă viaţa a apărut singură sau prin intervenţia lui Dumnezeu!
– Diferite persoane cred că acela care este credincios nu poate face ştiinţă şi nu poate vorbi despre ştiinţă. Puteţi să ne daţi nişte exemple de oameni de ştiinţă credincioşi şi catolici în mod special?
– Aproape toate observatoarele astronomice italiene şi-au avut originea în seminarii sau ordine călugăreşti şi erau conduse de astronomi care erau şi preoţi. Vedeţi în această privinţă pagina web www.disf.org/altriTesti/Chinnici.asp. Un exemplu actual este Observatorul Astronomic Vatican, unde astronomii sunt toţi preoţi iezuiţi. Vedeţi şi volumul lui Ivan Tagliaferri şi Elio Gentili: „Ştiinţa şi Credinţa – Protagoniştii” (De Agostini), circa 300 de pagini cu sute de oameni de ştiinţă credincioşi. Îmi vin în minte câţiva oameni de ştiinţă de faimă mondială: Nicola Cabibbo, fizician; Ennio de Giorgi, matematician; Max Plank, fizician; Johan Gregor Mendel, genetician; şi apoi Galileo Galilei; Isaac Newton; Ioan Kepler; Nicolae Copernic; Georges Lemaître; Antonio Stoppani şi Angelo Secchi.
