Se împlineşte un drum început cu Conciliul Vatican II (II)
13.01.2011, Roma (Catholica) - Răspândirea Evangheliei sub semnul continuităţii magisteriului; şi pentru a răspunde la crescânda creştinofobie care se manifestă în diferite părţi ale lumii, chiar şi în ţări cu tradiţie creştină antică. Acesta este unul din principalele obiective ale misiunii Consiliului Pontifical pentru Promovarea Noii Evanghelizări – instituit de Papa Benedict al XVI-lea cu motu proprio Ubicumque et semper din 21 septembrie 2010 – care chiar în urmă cu câteva zile a primit o „injecţie” de energii noi cu numirea a numeroşi membri şi consultanţi. Despre misiunea specifică a dicasterului vorbeşte în acest interviu pentru publicaţia L’Osservatore Romano de preşedintele Consiliului, Arhiepiscopul Rino Fisichella. Interviul a fost tradus de pr. dr. Mihai Pătraşcu pentru InfoSapientia.ro, astăzi preluând a doua parte.
– Există diferenţă între abordarea cu o societate secularistă şi aceea cu o societate secularizată?
– Secularismul este apendicele fenomenului secularizării, s-ar putea spune acutizarea lui. Desigur, trebuie deosebite cele două dimensiuni. Secularizarea ca atare este un fenomen foarte complex; secularismul în schimb este acea acutizare care a dus la formele de relativism, de autonomie exasperată pe care omul consideră că o are şi care ajunge să alimenteze numai dreptul individual, uitând responsabilitatea socială. Se reclamă drepturi care nu există în virtutea presupusei autonomii de toţi şi de orice, în primul rând de Dumnezeu însuşi.
– Cum va răspunde dicasterul dumneavoastră la aceste provocări?
– Înainte de toate vom încerca să avem un tablou complet al diferitelor iniţiative – şi sunt deja atâtea – în desfăşurare în Biserică pe cele cinci continente. Ştim că există grupuri şi mişcări foarte bine organizate, născute în timpurile Papei Ioan Paul al II-lea cu intenţia de a promova şi a susţine noua evanghelizare. Multe din acestea, de exemplu, lucrează deja în universităţi, în campusuri, mai ales în Statele Unite. Există alte realităţi asemănătoare, născute în America Latină şi deja răspândite în diferite alte continente, chiar în unele ţări europene. Există o mare bogăţie de mişcări laicale care au ca scop specific noua evanghelizare. Există planuri pastorale diecezane dedicate acestui scop. Dar toate acestea sunt destul de fragmentare. Aşadar, primul obiectiv al dicasterului este de a cunoaşte realităţile pe teren pentru a armoniza şi a susţine eforturile tuturor, depăşind caracterul fragmentar şi promovând o mare unitate. Intenţia este aceea de a favoriza complementaritatea fiecărui grup. Lumea de astăzi are nevoie de semne, şi de semne unitare: semn de unitate este tocmai mărturia unei Biserici care înaintează pe drumul noii evanghelizări. Aşadar, a lucra împreună, respectând şi valorizând carisma fiecăruia.
– Cum veţi reuşi să realizaţi această muncă de cunoaştere capilară?
– Am intenţia să merg pentru a cunoaşte aceste organisme în realitatea în care lucrează. Am vizitat deja foarte multe ţări, am avut reuniuni importante cu diferiţi Episcopi. Am început să lucrăm atunci când încă nu aveam din punct de vedere fizic un sediu. Voi fi în călătorie încontinuu prin lume, cu scopul de a-i întâlni pe protagoniştii noii evanghelizări şi de a avea cu ei discuţii de lucru şi dezbateri publice.
– Aţi putut găsi interes şi aşteptări pentru primii paşi ai acestui dicaster?
– Aş spune că da. Am adunat multe glasuri pozitive în jurul acestui eveniment. Există multă aşteptare, nu numai în Biserică, şi atâta curiozitate, nu numai în lume.
– Există o imagine simbolică ce reprezintă activitatea noului organism?
– Am ales Sagrada Familia a lui Anton Gaudi, reprezentată în confruntarea sa cu metropola spaniolă. Se înalţă semeaţă în inima oraşului secularizat şi vrea să reprezinte un mesaj foarte concret. Este o invitaţie de a folosi un limbaj nou pentru a umple spaţiul enorm care, fără Biserică, ar rămâne ca un gol în însăşi inima oraşului. Dar trebuie să fie un limbaj în continuitate cu tot ceea ce ne-a precedat, cu ceea ce constituie patrimoniul bogat al credinţei noastre. Sagrada Familia este de fapt o catedrală modernă. Însă toţi o recunosc ca biserică pentru că a păstrat în ea caracteristicile esenţiale care de aproape două mii de ani au exprimare în arta sacră. Sunt convins că un oraş fără semnul prezenţei celui care vesteşte Evanghelia, invitându-i pe oameni să nu se oprească la dimensiunea orizontală a existenţei ci să-şi îndrepte privirea în sus, este un oraş care are înlăuntrul său un gol profund. Pentru că nu este deschis la speranţă. Nu vrem ca oamenii contemporani ai noştri să simtă acest gol. Pentru aceasta suntem convinşi că nu trebuie să lipsească niciodată cel care vesteşte omului sensul profund al vieţii, mărturisind noutatea lui Isus Cristos.
– Este un gol care se simte tot mai mult pe bătrânul continent.
– În era globalizării este greu de vorbit despre continente bătrâne şi noi. Desigur referinţa este la Europa; şi este clar că ea va avea din partea noastră o atenţie deosebită, dacă nu şi pentru că este mai apropiată şi fizic. În Europa observăm în mod dramatic o creştinofobie crescândă care se manifestă şi în ţări cu tradiţie creştină antică. Ne preocupă mult. Aşadar simţim mai mult nevoia de a fi prezenţi şi de a face recunoscută misiunea Bisericii prin ceea ce este realmente, nu prin modul în care este adesea prezentată în manieră deformată.
– Vă gândiţi şi la moduri noi de a răspândi Evanghelia?
– Desigur. Iată aici un alt teren de colaborare şi de coresponsabilitate cu dicasterele din Curie, în acest caz cu Consiliul Pontifical al Comunicaţiilor Sociale. Va trebui să înaintăm împreună. Lucrăm şi ideile nu lipsesc.
