Cei de pe Facebook îl caută pe Cristos
25.01.2011, Vatican (Catholica) - Popularitatea reţelelor sociale de pe internet reflectă dorinţa umană de relaţionare şi semnificaţie, o dorinţă ce se împlineşte în totalitate în adevărul lui Cristos, consideră Papa Benedict al XVI-lea, conform mesajului publicat ieri pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor, ce va fi celebrată la 5 iunie. Acest mesaj este făcut public de obicei în 24 ianuarie, în sărbătoarea Sf. Francisc de Sales, patronul lucrătorilor din presa scrisă. A apărut tradus la Documente.Catholica.ro.
În linie cu mesajele sale din anii anteriori, Sfântul Părinte a subliniat dezvoltarea comunicaţiilor ca ceva pozitiv, şi i-a îndemnat pe creştini „să se alăture reţelei de relaţii pe care era digitală o face posibilă”. Tot mai mult explozia provocată de comunicarea prin internet este comparată cu revoluţia industrială, subliniind „schimbările radicale ce au loc în comunicaţii conduc la schimbări semnificative în plan cultural şi social”. „Noile tehnologii nu doar că schimbă modul în care comunicăm, ci comunicarea însăşi, în aşa măsură încât se poate spune că trăim într-o perioadă marcată de o amplă transformare culturală. Aceste mijloace de răspândire a informaţiilor şi cunoştinţelor dau naştere unui nou mod de a învăţa şi a gândi, cu oportunităţi fără precedent pentru stabilirea de relaţii şi construirea de prietenii.”
Se deschid orizonturi ce până recent erau „inimaginabile”, mai afirmă Papa. Ele „provoacă uimirea noastră „, dar „în acelaşi timp, cer cu urgenţă o reflecţie serioasă asupra semnificaţiei comunicării în era digitală”. „Asemenea oricărui alt rod al ingeniozităţii umane, noile tehnologii de comunicaţie trebuie să fie puse în slujba binelui integral al individului şi al întregii omeniri. Dacă sunt folosite cu înţelepciune, ele pot să contribuie la satisfacerea dorinţei de sens, adevăr şi unitate, ce rămân aspiraţiile cele mai profunde ale fiecărei fiinţe umane.”
Sfântul Părinte a vorbit şi despre înceţoşarea distincţiei dintre producătorul şi consumatorul de informaţie. Aceasta a dus la „o nouă apreciere a însăşi comunicării”, dar aceasta nu înseamnă că au dispărut „limitele tipice comunicării digitale: parţialitatea interacţiunii, tendinţa de a comunica doar anumite părţi din propria lume interioară, riscul construirii unei imagini false despre tine, care poate să devină o formă de complacere”. A vorbit în special de riscurile la care se supun tinerii: „Implicarea lor tot mai mare în forumul digital public, creat de aşa numitele reţele sociale, ajută la stabilirea de noi forme de relaţii interpersonale, influenţează percepţia de sine şi de aceea se ridică inevitabil întrebări nu doar despre corectitudinea propriilor acţiuni, ci şi despre propria autenticitate.”
Şi mesajul continuă: „Intrarea în spaţiile virtuale poate să fie un semn al unei autentice căutări a întâlnirii personale cu alţii, presupunând că se acordă atenţie evitării pericolelor precum închiderea într-o existenţă cumva paralelă sau expunerea excesivă la lumea virtuală. În căutarea împărtăşirii, a ‘prieteniilor’, există provocarea de a fi autentic şi fidel, fără să cedezi iluziei construirii unui profil public artificial pentru propria-ţi persoană.”
Tehnologiile deschid o lume complet nouă de potenţiale prietenii, a admis Sfântul Părinte, dar se poate pune şi întrebarea: „Cine este ‘aproapele’ meu în această lume nouă? Există cumva pericolul să fim mai puţin prezenţi alături de cei pe care îi întâlnim în viaţa de zi cu zi? Există cumva riscul de a fi mai distraşi deoarece atenţia noastră este fragmentată şi absorbită într-o ‘altă’ lume decât cea în care trăim? Găsim oare timpul să reflectăm critic asupra alegerilor noastre şi să încurajăm relaţii umane care sunt cu adevărat profunde şi durabile? Este important să ne amintim faptul că niciodată contactele virtuale nu pot şi nu trebuie să ia locul contactelor umane directe cu oamenii, la fiecare nivel al vieţilor noastre.”
Papa Benedict spune apoi că în această eră digitală există „un mod creştin de a fi prezent”. „Aceasta ia forma unei comunicări oneste şi deschise, responsabile şi respectuoasă faţă de ceilalţi. A proclama Evanghelia prin noile mijloace de comunicare nu înseamnă doar a insera conţinut declarat religios în diferite platforme media, ci şi a da mărturie cu consecvenţă, în propriul profil digital şi în modul în care ne comunicăm alegerile, preferinţele şi judecăţile, în totală concordanţă cu Evanghelia, chiar şi când nu se vorbeşte despre ea explicit.” Subliniază apoi că „un mesaj nu poate fi proclamat fără o mărturie coerentă din partea celui care îl vesteşte”. „În aceste noi circumstanţe şi cu aceste noi forme de exprimare, creştinii sunt încă o dată chemaţi să ofere un răspuns oricui cere cont de speranţa care se află în ei”
Episcopul Romei vorbeşte apoi despre mărturia despre Evanghelie în spaţiul internetului. „În primul rând trebuie să fim conştienţi că adevărul pe care dorim să îl împărtăşim nu îşi trage valoarea din ‘popularitatea’ lui sau din cantitatea de atenţie pe care o primeşte. Trebuie să îl facem cunoscut în totalitatea lui, şi nu să căutăm să îl facem acceptabil sau să îl diluăm. Trebuie să devină hrană zilnică şi nu atracţie trecătoare. Adevărul Evangheliei nu este ceva de consumat sau folosit cu superficialitate; este în schimb un dar care cere un răspuns liber. Chiar şi când este proclamată în spaţiul virtual al internetului, Evanghelia cere să fie înrădăcinată în lumea reală şi legată de feţele reale ale fraţilor şi surorilor noastre, a celor cu care trăim împreună zi de zi. Relaţiile umane directe rămân mereu fundamentale pentru transmiterea credinţei!”
„În ultimă instanţă, adevărul lui Cristos este răspunsul deplin şi autentic la acea dorinţă umană de relaţionare, de comuniune şi de semnificaţie, care este reflectată în imensa popularitate a reţelelor sociale. Credincioşii ce dau mărturie despre convingerile lor cele mai profunde ajută într-o măsură deosebită la prevenirea transformării internetului într-un instrument care depersonalizează oamenii, care încearcă să îl manipuleze emoţional sau care permite celor puternici să monopolizeze opiniile altora. Dimpotrivă, credincioşii îi încurajează pe toţi să păstreze vii întrebările veşnice ale fiinţei umane, ce dau mărturie despre dorinţa noastră de transcendenţă şi despre dorul nostru după forme autentice de viaţă, cu adevărat demne de trăit. Tocmai această unică dorinţă spirituală a omului este cea care ne inspiră în căutarea adevărului şi a comuniunii, şi care ne împinge să comunicăm cu integritate şi onestitate.”