Despre Radio Vatican, cu pr. Federico Lombardi

16.02.2011, Bucureşti (Catholica) - În numărul pe luna februarie al revistei Actualitatea Creştină, a Arhidiecezei Romano-Catolice de Bucureşti, mai multe articole sunt dedicate aniversării a 80 de ani de la înfiinţarea Radio Vatican. Două dintre ele sunt semnate de pr. Francisc Doboş, care în acest context aniversar a stat de vorbă cu pr. Federico Lombardi, directorul general al Radio Vatican şi purtător de cuvânt al Sfântului Scaun, şi de asemenea cu pr. Anton Lucaci, care conduce redacţia în limba română a Radio Vatican.

Pr. Francisc Doboş l-a rugat pe pr. Federico Lombardi să le explice celor care nu sunt familiari cu Radio Vatican ce este acest post de radio „al Papei”. „Părintele devine imediat serios şi-mi dau seama că răspunsul nu este chiar atât de simplu pe cât pare. ‘Dacă cineva se gândeşte la radio în sens restrictiv – începe să explice pr. Lombardi -, adică la informaţia transmisă doar prin unde electromagnetice, nu înţelege ceea ce este în realitate Radio Vatican. Radio Vatican este o mare realitate de informaţie, de conţinut, de comunicare; colaborează cu Centrul de Televiziune din Vatican pentru emisiunile video, cu departamentul de internet al Vaticanului pentru serviciile transmise prin internet. Este ca o mare agenţie de comunicare şi informare, cu o misiune foarte precisă, care traduce conţinuturile de evanghelizare şi vestire în lumea de astăzi în multe limbi diferite, pentru multe culturi diferite, răspândindu-le prin multe tehnologii diferite, astfel încât acestea să ajungă până la marginile pământului în mod cât mai eficient”.

„Aşa cum se ştie, este un instrument pe care l-a voit Papa Pius al XI-lea, intuind că pentru a vesti mesajul Bisericii, al Evangheliei, şi pentru a transmite modul în care Biserica pune în practică acest mesaj în lumea de astăzi, avea nevoie de mijloacele moderne de comunicare. Dar misiunea Radio Vatican este aceeaşi astăzi cu cea pe care a avut-o la început. Desigur, modalitatea prin care se realizează această misiune evoluează în continuu, prin utilizarea mijloacelor pe care inteligenţa omului le descoperă şi le pune la dispoziţia acestei misiuni”. „Acum 80 de ani – continuă părintele -, acest instrument însemna pur şi simplu un microfon cu transmiţători pe unde scurte. Astăzi realitatea tehnico-comunicativă a Radio Vatican s-a schimbat profund: continuă să folosească undele scurte, în anumite zone din lume şi în anumite situaţii, dar utilizează cu precădere o serie de instrumente şi tehnologii de avangardă”.

Rugat să aleagă, din îndelungaţii ani de activitate la Radio Vatican, două imagini emblematice, pr. Lombardi a amintit: „La Santa Maria di Galeria, unde este centrul de transmisie prin unde scurte, avem o antenă mare, rotativă, care poate transmite prin unde scurte în toate direcţiile, cu un semnal foarte puternic. Îmi amintesc că odată, când realizam un documentar despre Sfântul Paul, regizorul a dorit ca filmul să se încheie cu cuvintele lui Paul, din Faptele Apostolilor, unde zice că trebuie să ducem mântuirea până la marginile pământului (Fapte 13,47), iar ca imagine ne-a ales pe noi cu această mare antenă care se rotea. Ceea ce m-a impresionat atunci, chiar spiritual, a fost că noi, prin Radio Vatican, am construit şi am utilizat instrumente cu ajutorul cărora mesajul Evangheliei să poată fi auzit de aici şi până la marginile pământului… Aceste unde scurte au fost, şi sunt şi astăzi, singura modalitate tehnică prin care dintr-un punct se poate ajunge în toate punctele de pe Pământ; undele scurte depăşesc orice graniţă. Le-am folosit când nu exista libertate religioasă, pentru că erau unicul mijloc prin care de la Roma, din inima Bisericii, Papa se putea adresa tuturor popoarelor cu care nu se putea comunica în mod liber.

„Un alt moment semnificativ, continuă pr. Lombardi, a fost atunci când Papa Ioan Paul al II-lea a mers în Africa şi a vizitat Maison des esclaves (Casa sclavilor), pe insula Goree: un fel de închisoare în care erau adunaţi sclavii şi trimişi cu navele în America, unul dintre locurile cele mai tragice din istoria omenirii. În această casă, Papa Ioan Paul al II-lea a dorit să spună câteva cuvinte de o tristeţe profundă pentru acest delict împotriva umanităţii: sclavia. Şi atunci, Sfântul Părinte, care cunoştea forţa presei şi importanţa mărturiei date de mass-media despre realităţile care au avut loc de-a lungul istoriei, l-a chemat pe tehnicianul de la Radio Vatican ca să înregistreze cuvintele pe care el le-a rostit în acel loc. Era conştient că marca istoria. Atunci am conştientizat faptul că noi, Radio Vatican, suntem depozitari ai unor mărturii ca cea de la Maison des esclaves, când Papa rosteşte cuvinte pline de durere într-un loc plin de durere. Aceasta este valoarea radioului (acum şi a televiziunii): de a da mărturie despre istorie, de a da mărturie despre evenimentele importante ale istoriei şi ale Bisericii astăzi. Aceasta înseamnă arhivarea istoriei astăzi. Şi una dintre cele mai frumoase pagini scrise de Radio Vatican a fost tocmai cea despre Bisericile tăcerii, din estul Europei, care au fost private de libertatea religioasă”.