Biserica trebuie să găsească parabole pentru ziua de astăzi
01.03.2011, Vatican (Catholica) - 
Isus a proclamat Împărăţia referindu-se la elemente din mediul Său: câmpii, seminţe, turme de oi şi alte imagini. Astăzi, a afirmat Papa Benedict al XVI-lea, suntem chemaţi să descoperim noi simboluri şi metafore, pentru a proclama Evanghelia unei culturi digitale. Aceste gânduri au fost formulate luni, 28 februarie, când Pontiful s-a adresat participanţilor la adunarea plenară a Consiliului Pontifical pentru Comunicaţiile Sociale.
Sfântul Părinte şi-a centrat reflecţia pe conceptul de „limbaj”. S-a referit la mesajul său pentru Ziua Mondială a Comunicaţiilor Sociale, care vorbeşte despre transformările culturale aduse de noile tehnologii de comunicare. „Un nou mod de învăţare şi de gândire se desfăşoară actualmente, cu oportunităţi până acum neauzite de stabilire de relaţii şi de construire a comuniunii”, a spus Pontiful. În acest context a oferit o reflecţie despre „faptul că gândirea şi relaţia au loc mereu în modalitatea limbajului, înţeles desigur în sens larg, nu numai verbal”. Limbajul, a spus el, nu este o simplă „îmbrăcare interschimbabilă şi provizorie de concepte”, ci „contextul viu şi pulsant în care gândurile, neliniştile şi proiectele oamenilor se nasc în conştiinţă şi sunt plăsmuite în gesturi, simboluri şi cuvinte. Aşadar, omul nu numai că ‘foloseşte’ ci, într-un anumit sens, ‘locuieşte’ limbajul.”
Limbajul dezvoltat pentru comunicaţiile digitale are tendinţe particulare, a subliniat Papa Benedict, tinzând mai mult spre emoţie şi intuiţie decât analiză, dând prioritate imaginilor. Nu mai există o distincţie clară între limba scrisă şi cea vorbită, din moment ce scrisul în această lume digitală ia forma şi urgenţa comunicării orale. Persoana, desigur, este implicată în această comunicare. „Atunci când persoanele schimbă informaţii, deja se împărtăşesc pe ele însele şi viziunea lor despre lume: devin ‘martori’ a ceea ce dă sens existenţei lor.” Aceasta nu se întâmplă fără riscuri, a avertizat Sfântu Părinte, riscuri din păcate desconsiderate – pericolele relaţiilor superficiale, supra-sublinierea emoţiilor şi „prevalarea opiniei mai convingătoare faţă de dorinţa de adevăr”. Toate acestea fac reflecţia despre limbaj o urgenţă. „Punctul de plecare este Revelaţia însăşi, care ne mărturiseşte că Dumnezeu a comunicat minunăţiile sale tocmai în limbajul şi în experienţa reală a oamenilor.”
Sfântul Părinte a subliniat nevoia „să devenim ascultători atenţi ai limbajelor oamenilor din timpul nostru, pentru a fi atenţi la lucrarea lui Dumnezeu în lume”. Pentru Biserică, provocarea nu este doar folosirea limbajului de astăzi pentru mesajul evanghelic, ci „a gândi într-un mod mai profund” la relaţia dintre credinţă şi aceste schimbări. „Dacă noile limbaje au un impact asupra modului de a gândi şi de a trăi, aceasta se referă, într-un fel, şi la lumea credinţei, la înţelegerea ei şi la exprimarea ei. […] Cultura digitală pune noi provocări capacităţii noastre de a vorbi şi de a asculta un limbaj simbolic care să vorbească despre transcendenţă.” Cristos a apelat la elementele mediului Său pentru a proclama Evanghelia, a amintit Pontiful; „astăzi noi suntem chemaţi să descoperim, şi în cultura digitală, simboluri şi metafore semnificative pentru persoane, care să poată fi de ajutor în a vorbi omului contemporan despre Împărăţia lui Dumnezeu”.
Episcopul Romei a mai afirmat că apelul la valorile spirituale este tocmai cheia pentru promovarea unei comunicări „cu adevărat umane”. La aceasta, a spus el, cheamă natura noastră de persoane create după chipul lui Dumnezeu. „Comunicarea biblică după voinţa lui Dumnezeu este mereu legată de dialog şi de responsabilitate, aşa cum mărturisesc, de exemplu, figurile lui Abraham, Moise, Iob şi Profeţii, şi niciodată de seducţia lingvistică, aşa cum este în schimb cazul şarpelui, sau de incomunicabilitate şi de violenţă ca în cazul lui Cain. Aşadar, contribuţia credincioşilor va putea să fie de ajutor pentru însăşi lumea mass-mediei, deschizând orizonturi de sens şi de valoare pe care cultura digitală nu este capabilă singură să le întrevadă şi să le reprezinte.”
