Purtarea crucii înseamnă apropiere de Dumnezeu
28.03.2011, Bucureşti (Catholica) - În Duminica a treia din Postul Sfintelor Paşti sau a Sfintei Cruci, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie ce s-a oficiat în Paraclisul patriarhal „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reşedinţei patriarhale, citim într-un articol de astăzi din Ziarul Lumina. PF Daniel a arătat că Evanghelia rânduită de Biserică are numeroase înţelesuri duhovniceşti şi o lucrare de ajutorare a noastră în urcuşul spre sărbătoarea Sfintelor Paşti. Preafericirea Sa a evidenţiat că pentru a putea deveni ucenicul Mântuitorului Isus Hristos este nevoie de parcurgerea anumitor trepte duhovniceşti.
„În primul rând, Mântuitorul Isus Hristos ne spune că modul în care noi vieţuim creştineşte trebuie să se facă în mod liber. „Oricine voieşte să vină după Mine” înseamnă că Mântuitorul Isus Hristos nu forţează pe nimeni. Respectă libertatea fiecărui om de a-L urma pe Hristos sau de a nu-L urma. De a-I urma Lui în ceea ce priveşte viaţa sau de a-I rămâne indiferent. De a da sau nu a da un sens vieţii sale”, a spus Întâistătătorul BOR. De asemenea, lepădarea de sine reprezintă o altă treaptă duhovnicească necesară urmării lui Hristos. „Lepădarea de sine este o lucrare duhovnicească care presupune o luptă cu sine însuşi, cu propriul său egoism şi orgoliu. Lepădarea de sine nu este desfiinţare de sine, ci este o schimbare a modului de a fi şi de a trăi. Este trecerea de la egoism la comuniune. De la o existenţă centrată pe eul propriu la o existenţă ca legătură duhovnicească sau comuniune cu Dumnezeu şi cu semenii, întru iubire smerită. Lepădarea de sine înseamnă deschiderea omului spre comuniunea cu Dumnezeu.”
„În general, omul preocupat excesiv de sine devine egoist şi pătimaş, posesiv, îşi pune nădejdea în propriile sale forţe şi urmează doar binele său egoist. Lepădarea de sine înseamnă deschiderea spre iubirea lui Dumnezeu şi intrarea în comuniune cu El. Când omul se iubeşte pe sine, iubeşte de fapt o existenţă trecătoare şi limitată. Când iubeşte pe Dumnezeu, atunci orizontul vieţii sale se deschide complet, pentru că iubeşte pe Dumnezeu Cel Netrecător şi Nelimitat. Lepădarea de sine înseamnă ieşirea din mormântul propriului orgoliu şi propriului egoism. De asemenea, lepădarea de sine presupune o existenţă jertfelnică, smerită, în care omul se dăruieşte lui Dumnezeu prin rugăciune şi semenilor săi prin fapte bune, săvârşite pentru ei sau în favoarea lor”, a explicat Preafericirea Sa.
Crucea suferinţei în comuniune de credinţă, de rugăciune cu Hristos, se transformă în speranţa vindecării sau, dacă vindecarea de boală nu mai este posibilă, suferinţa se transformă în speranţa mântuirii, a unirii omului cu Dumnezeu pentru veşnicie în iubirea lui milostivă. „Purtarea crucii este o lucrare duhovnicească prin care suferinţa, necazul şi limitarea nu ne duc la disperare, ci la o mai mare apropiere de Dumnezeu. Sfinţii Părinţi ai Bisericii ne spun că necazul, suferinţa au ca scop apropierea omului de Dumnezeu. Conştiinţa că este limitat, trecător, că nu-şi poate pune nădejdea în propriile sale forţe, ci are nevoie de ajutorul lui Dumnezeu Cel mult Milostiv şi Atotputernic”, a subliniat Patriarhul ortodox.
