Sensus fidei şi beatificările. Cazul Papei Ioan Paul al II-lea
06.04.2011, Roma (Catholica) - „Presiunea de netăgăduit şi constantă a credincioşilor şi a mass-media” asupra „încheierii grabnice” a cauzei pentru beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea „nu a deranjat procedura”. Dimpotrivă, „a permis să se acţioneze cu atenţie mărită în examinarea mărturiilor şi a evenimentelor”, a subliniat Cardinalul Angelo Amato, prefect al Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, într-o intervenţie ţinută la 1 aprilie 2011, în ajunul împlinirii a şase ani de la moartea Papei Wojtyla, la Universitatea Pontificală „Sfânta Cruce”, cu tema „Sensus fidei şi beatificările. Cazul Papei Ioan Paul al II-lea”. Textul intervenţiei a fost publicat aproape integral de L’Osservatore Romano, apărând în traducere pe Ercis.ro.
„Sensus fidei„, a explicat Cardinalul, „este deosebit de prezent în procesele de beatificare şi de canonizare. De fapt, credincioşii sunt înzestraţi de harul divin cu o percepţie spirituală de netăgăduit în găsirea şi în recunoaşterea în existenţa concretă a unor botezaţi exercitarea eroică a virtuţilor creştine. Fericita Maica Tereza de Calcutta sau sfântul Pius de Pietrelcina, deja în viaţă erau admiraţi, urmaţi şi imitaţi datorită sfinţeniei lor. ‘Au trăit în sfinţenie’, ‘Au murit în faimă de sfinţenie’ sunt expresii tipice ale conştiinţei de credinţă a celor botezaţi faţă de unii martori eminenţi ai virtuţilor credinţei, speranţei şi iubirii. În procesele de recunoaştere a vieţii sfinte a credincioşilor, sensus fidei dă naştere la aşa-numita fama sanctitatis (sau fama martyrii, pentru martiri) şi la fama signorum. Nu se poate iniţia un proces dacă nu există o răspândită, genuină şi spontană faimă de sfinţenie”.
„Acest concept teologic deplin de sensus fidei, înţeles fie ca fama sanctitatis fie ca fama signorum, a ieşit în evidenţă în mod puternic în cazul pregătirii procesului de beatificare a Papei Ioan Paul al II-lea. De fapt, pe de o parte, începând din ziua morţii sale, la 2 aprilie 2005, poporul lui Dumnezeu a proclamat imediat sfinţenia Papei răposat. După înmormântarea solemnă, când sicriul Papei era dus în grotele vaticane, în Piaţa San Pietro s-au ridicat în mod spontan câteva pancarte care aveau scris pe ele ‘Santo Subito’ (‘Să fie declarat sfânt imediat’), primite prompt şi cu entuziasm de mulţime, care a început să strige expresia. ‘Santo Subito’ exprima sentimentul răspândit printre credincioşii din toată lumea”.
„Păstorii Bisericii au fost prompţi să primească cu bucurie şi imediat această invocaţie spontană”, şi cauza Pontifului a intrat „pe o linie preferenţială, adică fără a avea obstacole de alte procese”. „A avut o desfăşurare rapidă, dar condusă cu extremă acurateţe şi profesionalitate. Invocaţia poporului lui Dumnezeu fusese primită, însă prudenţa milenară a Bisericii sugera să se urmeze în mod meticulos de normele date de însuşi Papa Ioan Paul al II-lea în anul 1983, prin constituţia apostolică Divinus perfectionis magister. ‘Santo Subito’ (‘Sfânt imediat’) da, dar mai ales ‘Sfânt sigur’. O grabă neatentă nu trebuia să prejudicieze acurateţea procedurii”. „Astfel răspânditul sensus fidei cu privire la fama sanctitatis et signorum a Papei Ioan Paul al II-lea a fost în mod oficial legitimat de magisteriu, după un atent proces de verificare”.
În ziua de 14 ianuarie 2011, a fost făcută cunoscută data beatificării solemne, 1 mai 2011, în Piaţa San Pietro. „Beatificarea Papei Ioan Paul al II-lea deschide calea spre canonizarea lui, care, aşa cum se ştie, cere o ulterioară intervenţie de sus. Desigur, procesul cu privire la minune pentru canonizare va avea nevoie de timp. Dar nu trebuie să se considere timp gol perioada cuprinsă între beatificare şi canonizare. În schimb e vorba de un timp plin, pe parcursul căruia credincioşii sunt invitaţi să cunoască mai bine viaţa sfântă a fericitului şi să îi imite virtuţile. Adică este un timp potrivit pentru a aminti tuturor promisiunile de la Botez şi pentru a confirma fidelitatea faţă de Cristos şi faţă de Evanghelia Sa de adevăr şi de viaţă, după exemplul Papei Ioan Paul al II-lea şi imitându-l pe el”.
