Pelerinaj spre înălţimile lui Dumnezeu
17.04.2011, Vatican (Catholica) - Însoţit de mii de pelerini cu ramuri de palmieri în mâini, în amintirea intrării triumfale a lui Isus Cristos în Ierusalim, Papa Benedict al XVI-lea a întrebat dacă simbolismul Liturghiei de astăzi este doar un „ritual” şi un „obicei ciudat”? Răspunsul, a spus el, poate fi înţeles doar dacă ne este clar „ce anume a voit şi a făcut în realitate Isus”. Astfel şi-a început predica Sfântul Părinte la Liturghia din Duminica Floriilor, celebrată în Piaţa San Pietro. Cu această celebrare, Papa, care a împlinit 84 de ani sâmbătă, a început intensa Săptămâna Mare.
Privitor la intrarea lui Cristos în Ierusalim, Pontiful a subliniat că Isus „ştia că îl aşteaptă un nou Paşte pe că El însuşi va lua locul mieilor jertfiţi, oferindu-se pe sine însuşi pe Cruce. Ştia că, în darurile misterioase ale pâinii şi vinului, se va dărui pentru totdeauna discipolilor Săi, le va deschide poarta spre o nouă cale de eliberare, spre comuniunea cu Dumnezeul cel viu. Este în drum spre înălţimea Crucii, spre momentul iubirii care se dăruieşte. Punctul ultim al pelerinajului său este înălţimea lui Dumnezeu însuşi, la care El vrea să ridice fiinţa umană.”
Procesiunea de astăzi urmăreşte deci „să fie o imagine a ceva mai profund”, a afirmat Papa Benedict. Urmăreşte „să reflecte faptul că, împreună cu Isus, pornim în pelerinaj: pe calea înaltă spre Dumnezeul cel viu. Despre această urcare este vorba. Este drumul la care ne invită Isus.” Episcopul Romei a explicat că o astfel de urcare poate avea loc doar cu tăria lui Dumnezeu. „Atâtea lucruri a putut realiza omenirea: suntem în măsură să zburăm. Putem să ne vedem, să ne ascultăm şi să ne vorbim de la un capăt la altul al pământului. Şi totuşi, forţa de gravitaţie care ne trage în jos este puternică. Împreună cu capacităţile noastre nu a crescut numai binele. Şi posibilităţile răului au crescut şi sunt ca nişte furtuni ameninţătoare asupra istoriei. Şi limitele noastre au rămas: e suficient să ne gândim la catastrofele care în aceste luni au lovit şi continuă să lovească omenirea.”
Omul este astfel „în mijlocul acestei duble forţe de gravitaţie, şi totul depinde de faptul de a scăpa de câmpul de gravitaţie a răului şi de a deveni liberă să ne lăsăm totalmente atraşi de forţa de gravitaţie a lui Dumnezeu, care ne face adevăraţi, ne ridică, ne dăruieşte adevărata libertate”. Tăria omului este prea slabă „să ne ridice inimile spre înălţimea lui Dumnezeu”, a continuat Papa. „Nu suntem în stare. Tocmai mândria de a putea face asta singuri ne trage în jos şi ne îndepărtează de Dumnezeu. Dumnezeu însuşi trebuie să ne tragă în sus, şi acest lucru l-a iniţiat Cristos pe Cruce.” Sfântul Părinte şi-a încheiat predica adresând invitaţia de a arăta lui Cristos dorinţa noastră de a deveni drepţi. „Noi mergem în pelerinaj cu Domnul în sus. Suntem în căutarea inimii curate şi a mâinilor nevinovate, suntem în căutarea adevărului, căutăm faţa lui Dumnezeu. Îi manifestăm Domnului dorinţa noastră de a deveni drepţi şi Îl rugăm: Atrage-ne Tu în sus! Fă-ne curaţi!”
